marți, 28 august 2018

About class and dignity


The values that define a person are given by the strength of character and the right reaction to the challenges of life. In the face of the trials we are subjected to reveal the true sides of a person, its character or the contrary-its lack. 

People are giving up to often and too easily in dealing with those lacking any respect. They come to argue with them and prove who is right, but end up being badly splashed with mud. The experience of being overwhelmed and their nerve is always at their level. We are always struggling with people who are charged with negative energy that can not stand to see the shine of another and cling to them to pull them down to their grotesque level where they are accustomed to bathe. The envy, the wickedness, the gossip, the crunching, the unproductive criticism of those around him blind the soul and eyes of the minds of men, making them blind to beauty, dignity, truth, morality, denying all those qualities when someone possesses them. It is evidence of the victory of evil over good in the inner struggle of those who have compromised themselves in aligning themselves with low frequencies of negative instincts. In confronting them we must always keep in mind our dignity. If we had the courage to put dignity before anything, the world would become a better place. But most go down to argue with a person who does not have the capacity to recognize their value and beauty. 

It is wrong to give importance and time to people who obviously want to pull you down by sort of challenges. Keeping your calm and dignity at these times is essential to win the "battle " you do not want to take part in. Of course, the best way is to remove these characters,  but not always.  

When you accept and appreciate yourself, you can control any situation with class, dignity and respect. ~ Miranda Kerr

Having a class today has become so rare that people confuse people who have it, with snobbish or nose-up people. Many people have nothing in common with values, with the strength of character, with the dignity that makes you human in the true sense of the word. People want to impress through the things they acquire or the career they have reached without thinking about the ridicule they face when they encounter a person for whom these things,  in the absence of common sense, modesty and dignity, are equal to zero. Not purchases or status make you important but the importance you give to morality,  dignity, the class you are going through with life. Maturity is the understanding of which "battles " must be won, and they should be in the face of honour,  dignity, class and self-esteem. 

Maturity is the understanding before which battles you have to go. A "victory" should not ruin you or sacrifice your dignity or class. 

So, in the face of wickedness,  insincerity,  do not try to explain the value to one who is not willing to recognize it -it is a total waste of time. There are people imprisoned in the mind who are indulging in their limitation and boast of it. These people are not worth giving time and interest. Time is a very important resource and it is given to those who really deserve it.

Having a class is when you have a lot to say, but you choose to remain silent before the idiots.


Valorile care definesc o persoană sunt date de tăria de caracter și de reacția potrivită în fața provocărilor vieții. În fața încercărilor la care suntem supuși ies la iveală adevăratele laturi ale unei persoane, caracterul sau dimpotrivă – lipsa acestuia.

Oamenii cedează de prea multe ori și prea ușor în confruntarea cu cei lipsiți de orice respect. Ajung să argumenteze cu aceștia și să le dovedească cine are dreptate dar sfârșesc prin a fi împroșcați rău cu noroi. Experiența în nesimțire și tupeul acestora te trag întotdeauna la nivelul lor. Ne lovim mereu de persoane încărcate de energie negativă care nu suportă să vadă strălucirea altuia și se agață de aceștia pentru a-i trage în jos la nivelul lor grotesc în care s-au obișnuit să se scalde. Invidia, răutatea, bârfa, cârcoteala, critica neproductivă a celor din jur orbesc sufletul și ochii minții oamenilor făcându-i orbi în fața frumosului, a demnității, a adevărului, a moralității, a demnității, negând toate aceste calități atunci când cineva le posedă. Este o dovadă a biruinței răului asupra binelui în lupta interioară a celor care se compromit în a se alinia pe frecvențele joase ale instinctelor negative. În confruntarea cu aceștia trebuie să avem în minte mereu demnitatea noastră. Dacă am avea ca scop curajul de a pune demnitatea înaintea a orice, lumea ar deveni un loc mai bun. Dar cei mai mulți se coboară la a argumenta cu o persoană care nu are capacitatea de a le recunoaște valoarea și frumusețea.

Este greșit să acorzi importanță și timp unor persoane care în mod vădit vor să te tragă în jos prin fel de fel de provocări. A-ți păstra calmul și demnitatea în aceste momente este esențial pentru a câștiga „bătălia” la care nu vrei să participi. Desigur, cea mai bună cale o reprezintă îndepărtarea de aceste personaje, dar nu întotdeauna situația o permite.

Când te accepți și te apreciezi poți să controlezi orice situație cu clasă, demnitate și respect. -Miranda Keer


A avea clasă în ziua de azi a devenit atât de rar încât oamenii confundă persoanele care o au, cu snobismul sau cu o persoană cu nasul pe sus. Mulți oameni nu mai au nimic în comun cu valorile, cu tăria de caracter, cu demnitatea care te fac om în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii doresc să impresioneze prin lucrurile pe care le achiziționează sau cu nivelul carierei la care au ajuns fără să se gândească la ridicolul la care se expun atunci când întâlnesc o persoană pentru care aceste lucruri, în lipsa bunului-simț, a modestiei și a demnității, sunt egale cu zero. Nu achizițiile sau statusul te fac important ci importanța pe care o acorzi moralității, demnității, clasei cu care treci prin viață.

Maturitatea reprezintă înțelegerea căror „bătălii” trebuie câștigate și acestea ar trebui să fie în fața cinstei, demnității, clasei și respectului de sine.
Maturitatea înseamnă înțelegerea în fața căror bătălii trebuie să pleci. O „victorie” nu ar trebui să te înjosească sau să-ți sacrifice demnitatea sau clasa.

Așadar, în fața răutății, nesimțirii, nu încercați să vă explicați valoarea celui care nu este dispus să o recunoască – este o totală pierdere de timp. Există oameni închiși, înguști la minte care se complac în limitarea lor și se mândresc cu ea. Acestor oameni nu se merită să le acordăm timp și interes. Timpul este o resursă foarte importantă și se oferă celor care cu adevărat merită.

A avea clasă este atunci când ai avea multe de spus, dar alegi să rămâi tăcut în fața idioților.

luni, 5 februarie 2018

The Promise of the Lord's Return



Tonight I prayed to the Lord to help me find an inspired poem through the online resources for a future program our choir would present in a church. I needed to find a poem about Christ's Return.
After quite a few readings, I still wasn't satisfied and somehow a bit dissapointed that I couldn't find and decide on a certain resource.
I said to God:" You know I can't write myself a poem for You unless You direct me so and only when Your inspiration is
coming to me. You know I'm not ready for writing a poem now, but Lord, please help me find that poem!!!"
I changed the key words and soon my eyes fell on a new resource. I thought the person who wrote the article added two poems as well, as I quickly read about "a short poem" and "a long poem" in the search description. There was an Introduction in the article. I skipped and looked at the title "Promise of the Lord's Return" and started to read the verses that captured my attention. It was from the Scriptures. I didn't even realise I was reading Isaiah chapter 63:1-6.
I said: "God, I need to look in my Bible. This helps me concentrate more. Please help me find that poem."
I opened the Bible with the childish belief that reading from it will help me succeed in my online searching afterwards. There was Isaiah chapter 62 started on that page so I thought to go one page back in order to read the chapter from the beginning. I read the chapter and continued to the next one, Isaiah 63....In a few seconds I realised ....It struck me, this is the chapter I was just reading on my online resource!!! There it was...THAT POEM!!! Yes, in original language, Hebrew, Isaiah 63 is actually a poem!!! There it was, God's answer in front of my eyes!
Lord, Your thoughts are unknown to me but I trust You will help me find Your way and follow You! Reveal to me whatever is coming from You and You allow it to be revealed! You couldn't give me for a better answer!
So this is the poem I believe God chose it.
PROMISE OF THE LORD'S RETURN
Isaiah 63:1-6
א  מִי-זֶה בָּא מֵאֱדוֹם, חֲמוּץ בְּגָדִים מִבָּצְרָה, זֶה הָדוּר בִּלְבוּשׁוֹ, צֹעֶה בְּרֹב כֹּחוֹ; אֲנִי מְדַבֵּר בִּצְדָקָה, רַב לְהוֹשִׁיעַ. 1'Who is this that cometh from Edom, with crimsoned garments from Bozrah? This that is glorious in his apparel, stately in the greatness of his strength?'--'I that speak in victory, mighty to save.'
 ב  מַדּוּעַ אָדֹם, לִלְבוּשֶׁךָ; וּבְגָדֶיךָ, כְּדֹרֵךְ בְּגַת. 2 'Wherefore is Thine apparel red, and Thy garments like his that treadeth in the winevat?'
-- ג  פּוּרָה דָּרַכְתִּי לְבַדִּי, וּמֵעַמִּים אֵין-אִישׁ אִתִּי, וְאֶדְרְכֵם בְּאַפִּי, וְאֶרְמְסֵם בַּחֲמָתִי; וְיֵז נִצְחָם עַל-בְּגָדַי, וְכָל-מַלְבּוּשַׁי אֶגְאָלְתִּי. 3 'I have trodden the winepress alone, and of the peoples there was no man with Me; yea, I trod them in Mine anger, and trampled them in My fury; and their lifeblood is dashed against My garments, and I have stained all My raiment.
 ד  כִּי יוֹם נָקָם, בְּלִבִּי; וּשְׁנַת גְּאוּלַי, בָּאָה. 4 For the day of vengeance that was in My heart, and My year of redemption are come.
 ה  וְאַבִּיט וְאֵין עֹזֵר, וְאֶשְׁתּוֹמֵם וְאֵין סוֹמֵךְ; וַתּוֹשַׁע לִי זְרֹעִי, וַחֲמָתִי הִיא סְמָכָתְנִי. 5 And I looked, and there was none to help, and I beheld in astonishment, and there was none to uphold; therefore Mine own arm brought salvation unto Me, and My fury, it upheld Me.
 ו  וְאָבוּס עַמִּים בְּאַפִּי, וַאֲשַׁכְּרֵם בַּחֲמָתִי; וְאוֹרִיד לָאָרֶץ, נִצְחָם.  {ס6}  And I trod down the peoples in Mine anger, and made them drunk with My fury, and I poured out their lifeblood on the earth.'
We, people are so blind and little of faith many times and don't realise how much God loves us and wants to build with us the best relationship. One based on unshakable faith, trust and respect, hope and  patience and all the things that work for the restoring of His image in us. His Love endures forever and we are called to rejoice. He is coming again!!!
But Who are You, Lord so that I may rejoice in You and Your coming?.... I pray to You so that me and the ones looking for You may know You are Love. I pray so that I may live my life through You.
Here's what Revelation says in chapter 19:11-16
11 Now I saw heaven opened, and behold, a white horse. And He who sat on him was called Faithful and True, and in righteousness He judges and makes war.
12 His eyes were like a flame of fire, and on His head were many crowns. He had[a] a name written that no one knew except Himself.
13 He was clothed with a robe dipped in blood, and His name is called The Word of God.
14 And the armies in heaven, clothed in fine linen, white and clean,[b] followed Him on white horses.
15 Now out of His mouth goes a sharp[c] sword, that with it He should strike the nations. And He Himself will rule them with a rod of iron. He Himself treads the winepress of the fierceness and wrath of Almighty God.
16 And He has on His robe and on His thigh a name written:
KING OF KINGS AND
LORD OF LORDS.
My most important learning point from all this little experience is ( besides analysis and understanding of the scriptural texts) that every day is a great opportunity in finding Who God really is and letting Him have an impact on my life. Not trying to fit Christ into my life, but building my life around Him.
I desire and I can identify with Leslie Ludy's words when she says:
"God made me a girl. And He did that on purpose. But He asks me to become the kind of girl who is actually useful to His kingdom purposes. I need to become the sort of girl who is unfraid to poke my head into the battle of the ages and cry out, "Who is this uncircumcised Philistine who is blaspheming the armies of the living God?" God wants me to wrestle. God wants to stick grit in my girliness. He wants me to be prepared to tangle, to interlock my soul in this eternal combat-- not with other girls, not with sweaty boys, but with Him, and with the otherworldly powers of darkness. He wants me to wrestle in prayer, to grab ahold of His great and precious promises and fight to see them unfurled in living reality on this Earth."
"When we are passionately in love with our Prince, we put Him above all else-- not just in theory, but also practically, in every moment of our day-to-day lives. We do not live for the applause of heaven. Our longings are not for people's approval but only for more and more of Him. We are marked by an effortless, unshakable strength that is found in the presence of our perfect Lover."

This article includes quotes from the Scripture and Leslie Ludy's book  Authentic Beauty: The Shaping of a Set-Apart Young Woman


All Rights Reserved © lisamichellespoems.blogspot.com Andreea Stan

Iertati-va unii pe altii



"Când copiii noştri erau mici, am avut în casă un pisoi pe care-l numisem: Flafi. El era blând şi liniştit. Flafi era bucuria întregii case. Puştiul nostru de doi ani îl mângâia toată ziua; îl trăgea de urechi, de coadă şi-l plimba prin toate camerele. Nu există nici o jucărie mai fascinantă pentru copii, decât un motan înfoiat care „toarce" de îndată ce te apropii de el. Chiar şi mie îmi plăcea „motoraşul" cu blană pufoasă. Ce mai, toţi ai casei erau îndrăgostiţi de el. Totul a fost frumos şi bine până într-o zi nefastă când Flafi a avut o experienţă neplăcută cu noi pentru care nu a mai putut să ne ierte.
S-a întâmplat atunci când turnam ciment în curte. Nu ştiu cum, Flafi şi-a murdărit lăbuţele în cimentul moale. Soţia mea a fost de părere că nu se cade ca un pisoi de casă să umble cu lăbuţele murdare, aşa că ne-am grăbit să-l ducem spre cadă şi să-i facem o baie. Am văzut repede că Flafi nu era prea încântat cu această idee. S-a zbătut din răsputeri şi a scheunat jalnic. Cum nu era decât o pisică, nu l-am prea luat în seamă şi am continuat cu opera noastră de caritate. Eram siguri că va supravieţui supliciului şi că va uita repede toată întâmplarea.
N-a fost însă să fie aşa. Flafi nu a mai fost niciodată ca mai înainte. Instinctul lui de conservare l-a marcat cu un resentiment categoric faţă de noi. Pur şi simplu nu a mai putut să ne ierte. L-am mângâiat, i-am dat să mănânce mâncarea lui favorită, l-am scărpinat după urechi, i-am răsfăţat părul şi înainte şi înapoi, dar degeaba: Flafi nu mai vroia să „toarcă". Ne-am speriat că şi-a ruinat corzile vocale cu ocazia „concertului" din cadă.
Schimbarea lui s-a manifestat şi în alt fel. Nu mai permitea nimănui să se mai joace cu el ca mai înainte. Când ne apropiam de el, se ridica şi pleca să se aşeze în altă parte. Experienţa neplăcută cu nedorita îmbăiere l-a transformat într-un motan arţăgos şi iritabil. Nu mai era nici un farmec să-l avem în casă.
Viaţa ar fi putut să fie aşa de frumoasă şi pentru el şi pentru noi, dacă ar fi uitat totul şi s-ar fi comportat la fel ca mai înainte. Măcar de şi-ar fi putut da seama că făcusem totul de dragul lui. Dar n-a priceput. Era doar o pisică fără minte. Dacă n-a putut să ierte, cu atât mai rău pentru el. Lasă-l să sufere! Nu există un rai al pisicilor în care să rişte să nu ajungă. Dacă nu vrea să „toarcă" aici, asta n-are nici o influenţă asupra veşniciei.
Totuşi, era ceva trist în toată această experienţă a noastră cu Flafi. Ea mi-a amintit de felul în care se complac să trăiască anumiţi creştini fireşti care nu pot nici ei să ierte. Şi ei şi-au pierdut capacitatea sau plăcerea de a „toarce". Nu mai simt plăcerea să fie în compania altora. Sunt suspicioşi şi nesiguri. A fost suficientă o singură experienţă neplăcută cu cineva din adunare pentru ca melodia din inima lor să înceteze. Nu mai pot cânta Domnului cu bucurie. Sunt posomoriţi şi cârtitori. Viaţa lor şi a celor din jurul lor este asemănătoare unui armistiţiu tensionat umbrit de bănuiala reizbucnirii conflictelor.
Flafi n-a mai ieşit niciodată din starea lui rea. L-am lăsat în voia lui şi a trăit pe lângă casa noastră trist până la sfârşitul vieţii lui. Aşa cum am spus, nu era decât o pisică fără speranţa veşniciei.
Dar tu şi cu mine suntem altfel! Noi suntem creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Noi vom trăi veşnic, nu vom sfârşi totul la moarte asemenea unei pisici prăpădite. Capacitatea ta de a ierta are o mare importanţă asupra calităţii vieţii pe care o duci aici pe pământ şi mai ales asupra vieţii pe care o vei duce în veşnicie.
Reflectând asupra vieţii, apostolul Iacov scrie: „Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur care se arată puţintel şi apoi piere" (Iacov 4:14). Asta înseamnă că până şi cea mai lungă viaţă de pe pământ este scurtă, în comparaţie cu veşnicia, ea aproape că nici nu poate fi luată în seamă. Viaţa seamănă cu aburul care se ridică din ceainicul pe care l-a aşezat bunica pe plită: se ridică puţin în atmosferă şi apoi se risipeşte dispărând cu totul. Aşa este şi viaţa - prea scurta ca să o iroseşti bombănind şi cârtind. Iadul este un loc prea groaznic şi existenţa în el prea îndelungată pentru ca să riscăm să ajungem în el datorită unei neînţelepte şi stupide lipse de iertare.
Biblia îi cheamă insistent pe cei credincioşi să se ierte grabnic unii pe alţii. Este imposibil să fii un creştin fără să fi gustat dulceaţa iertării dăruită nouă de Dumnezeu prin Cristos, iar cine a fost iertat simte datoria de a ierta şi el pe ceilalţi. Dumnezeu ne-a iertat greşelile noastre cât un munte, iar noi suntem chemaţi să iertăm „grămăjoarele" de greşeli pe care ni le fac ceilalţi. Biblia spune: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos" (Efeseni 4:32). “Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi" (Coloseni 3:13).
Dicţionarele biblice ne spun că, în Scriptură, a ierta înseamnă: a uita, a nu lua în seamă, a omite, a trece cu vederea. În Epistolele Noului Testament, a ierta înseamnă: „a acorda un favor, a graţia". Există o singură excepţie de la această regulă: textul din Luca 6:37 unde ni se spune: „Iertaţi şi vi se va ierta". Termenul folosit acolo de Domnul Isus este mult mai puternic. El se poate traduce prin: „Daţi libertate, dezrobiţi, rupeţi lanţurile".
În viaţa de toate zilele, a ierta înseamnă a renunţa la învinuirea pe care o faci altora. De exemplu: tu mi-ai greşit cu ceva, poate că m-ai jignit sau mi-ai luat ceva care era al meu. Te pot considera un hoţ şi un om rău, dar dacă te iert, astfel de calificative nu-şi mai au rostul. Dumnezeu a trecut cu vederea felul nostru de a fi pentru că vinovăţia noastră a fost plătită cu vârf şi îndesat de jertfa depusă de Cristos la Golgota. Noi suntem şi astăzi tot cei care am fost şi mai înainte, dar Dumnezeu ne vede acum altfel: Îi suntem dragi şi ne iubeşte cu o dragoste care ne vede desăvârşiţi în procesul de mântuire.
A ierta mai înseamnă şi a renunţa la despăgubire. Pretenţii ca acestea: „Trebuie mai întâi să-ţi pară rău, să plângi, să vii la mine în genunchi, etc." şi „Dă-mi mai întâi înapoi cei cinci mii de lei şi apoi mai vorbim noi" sau „Schimbă-ţi mai întâi purtarea!" nu au ce căuta în procesul iertării. Cine iartă nu are asemenea pretenţii.
Pe de altă parte, iertarea nu este sinonimă cu toleranţa.
Ea nu înseamnă să te faci că nu vezi sau a prefera să priveşti în altă parte. Ea este mai mult decât politeţea, decât tactul sau diplomaţia. Iertarea nu înseamnă neglijenţă. A ierta înseamnă a fi gata să suferi paguba de dragul ridicării celui ce greşeşte. Iertarea nu este un cec alb pentru continuarea în nelegiuire. (Nicolae Iorga spunea despre justiţie că „o iertare acordată prea uşor este mama unei noi fărădelegi".) Iertarea nu trebuie să fie de suprafaţă, exterioară. Ea se revarsă ca un balsam asupra caracterului celuilalt încercând să-l vindece de răutate.
Cel mai mare specialist în problema iertării este Domnul Isus. El a părăsit cerul şi a venit la noi ca să ne ierte. Când unul dintre ucenici l-a întrebat dacă trebuie să-l ierte pe cel greşit de şapte ori pe zi, Domnul a răspuns: „De şaptezeci de ori câte şapte" (Matei 18:21,22). Ca să ilustreze mai bine ce vrea să spună cu aceasta, Domnul a mers mai departe şi i-a dat pilda robului nemilostiv. Ea spune că un rob a ajuns să-i fie dator împăratului cu echivalentul a două milioane de lei (la valoarea dinainte de 1989). Pentru că nu putea plăti nicicum această sumă, împăratul ar fi trebuit să dispună ca să fie vândut robul, nevasta lui, copiii lui şi tot ce avea. Împăratului i s-a făcut însă milă de tânguielile robului şi i-a dat drumul, iertându-i datoria. Până aici vedem partea de har a iertării. Domnul Isus continuă însă pilda spunând că există şi o altă faţetă a problemei. Ieşind de la împărat, robul iertat a întâlnit pe un alt om care-i datora lui o sumă echivalentă cu două zeci de lei. Neînduplecat de tânguirile datornicului, robul l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când tovarăşii robului au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte mult. Ei s-au dus de au spus împăratului toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acela şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut şi eu milă de tine?" Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. „Tot aşa va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său" (Matei 18:35). Iertarea divină are puteri terapeutice. Ea urmăreşte să ne transforme caracterul. Pavel întreabă retoric: Ce urmează de aici? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum!" („Doamne fereşte!" - în original)
Cine pătrunde adâncimea pildei date de Cristos va înţelege că Dumnezeu ne judecă, nu atât faptele, cât caracterul nostru. Cine nu a fost schimbat de iertarea dată de Dumnezeu este un om care rămâne sub ameninţarea pedepsei eterne. „Cui i se iartă mult, iubeşte mult" a spus Domnul. Iertarea divină are puteri terapeutice şi urmăreşte transformarea noastră în imitatori ai lucrării lui Cristos.
Cine este iertat de Dumnezeu pentru sumedenia lui de păcate ar trebui să ştie că se aşteaptă de la el să fie iertător cu ceilalţi. Uneori trecem cu vederea acest lucru şi lăsăm ca lucruri mici să ne transforme în judecători lipsiţi de milă. Solomon spunea: „Prindeţi vulpile mici care strică viile în floare" (Cântarea Cântărilor 2:15). Puţin aluat dospeşte toată plămădeala şi prea ades, fleacuri mici ne fac viaţa amară. Curăţaţi cu linguriţa iertării muştele moarte care pot strica uşor vinul bucuriilor noastre.
Cinci puncte ale iertării
1) Necesitatea iertării vine din faptul că ne-am rupt relaţia naturală cu Creatorul nostru. Fiul risipitor a hotărât să plece de acasă. Acesta este motivul pentru care a ajuns să aibă nevoie de iertare. Nu pentru că a cheltuit averea cu prieteni uşuratici şi cu femei stricate, nu pentru că a ajuns la porci, ci pentru că a plecat de acasă. Toată omenirea este infectată de vinovăţia acestei îndepărtări de Dumnezeu. Ne-am născut cu toţi în această stare. O „avem în sânge", cum se spune. Ea este sursa tuturor celorlalte greşeli ale noastre. Iată de ce trebuie să începem prin a ne întoarce acasă la Dumnezeu. Inima Lui de Tată ne aşteaptă. Braţele întinse la Golgota o arată cu prisosinţă.
2) Iertarea este costisitoare. În Geneza 5:15-21 găsim redat dialogul dintre Iosif şi fraţii săi. Conştiinţa lor era apăsată greu de faptul că în tinereţe se purtaseră aşa de urât cu Iosif şi-i făcuseră atât de mult rău. Acum, după moartea tatălui lor, ei se tem că Iosif se va răzbuna şi vor să se asigure că, măcar de dragul celui mort, Iosif nu le va face rău.
Realitatea este că Iosif avea de ce să se răzbune pe ei. Probabil că în urechile lor mai răsunau încă ţipetele lui când îl coborâseră în groapă sau plânsetul lui când îl vânduseră ca rob madianiţilor. Acum Iosif îi avea în mână. Oare ce va face cu ei?
Caracterul frumos al lui Iosif se vede din faptul că el a ales să nu se răzbune. El i-a iertat şi i-a asigurat că nu li se va întâmpla nimic rău din partea sa. Prin iertarea acordată, Iosif a restabilit relaţiile frăţeşti din cadrul familiei. El a preferat să fie păgubit fără să-şi ceară plata, luând asupra lui durerea, chinurile robiei, agonia dorului de casă şi anii pierduţi între zidurile reci ale temniţei. Drept răsplată pentru nelegiuirea lor, el este gata acum să continue să le dea mâncare şi adăpost.
La fel se întâmpla ori de câte ori iertăm şi noi pe cineva. Calomniatorul răspândeşte cu neruşinare o minciună. Lumea o crede, reputaţia îţi este distrusă şi viaţa intră în agonia ruşinii. Ca să-l ierţi, tu trebuie să fii gata să plăteşti oalele sparte. Tu rămâi cu paguba şi el pleacă de parcă n-ar fi făcut nimic. Cel care iartă „plăteşte". Aşa a făcut şi Domnul Isus când a acceptat să poarte cununa de spini, crucea şi ruşinea înstrăinării de Tatăl. Păcatele mele au stat în ziua aceea asupra Lui şi prin rănile Lui eu am fost tămăduit. Da, iertarea este costisitoare. Trebuie să mărturisesc că nu am putere să iert aşa cum se cuvine. Trebuie să mă rog Domnului să mă facă în stare de aşa ceva prin puterea prezenţei Duhului Sfânt în mine.
3) Ca să fim iertaţi, trebuie să-i iertăm şi noi pe alţii. Domnul Isus a spus-o clar: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Matei 6:13,14).
4) Iertarea restaurează relaţiile. Când Fiul risipitor s-a întors acasă, Tatăl său a fost gata să-l ierte şi să-l reaşeze în drepturile lui de fiu.
Când nu există iertare, relaţiile sunt rupte. Ca cei doi negustori care se bănuiau unul pe celălalt de necinste. Ei se evitau unul pe altul nu numai în afaceri, dar, chiar şi în locurile publice, preferau să stea cât mai departe unul de celălalt. Lipsa de iertare face mizerabilă şi viaţa celui neiertat şi viaţa celui ce nu poate ierta. Nu-l poţi ţine pe cineva în noroi, decât dacă te cobori şi tu alături de el în mocirlă.
(Îmi aduc aminte de un caz petrecut într-una din Bisericile din provincie. Două surori nu vorbeau de ani de zile una cu alta, pentru că în tinereţe una dintre ele îi furase celeilalte iubitul. Cea „păgubită" nu se mai căsătorise niciodată şi trăia o viaţă total lipsită de orice fel de bucurie. Fratele Marcu Nichifor s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Vezi tu ce nepricepută ai fost. Te-ai nenorocit singură ascultând de şoapta Satanei: „N-o ierta, n-o ierta!" Acum ea este bine mersi, doarme liniştită noaptea, iar tu te-ai uscat ani de zile pe picioare, ai făcut ulcer şi n-ai dormit nopţile. Spune-mi, nu este caraghios: Tu cu paguba şi tot tu şi cu suferinţa! Dacă ai fi fost mai înţeleaptă, ai fi iertat de mult, înţelegând că ce vine cu adevărat de la Dumnezeu, nu putem pierde niciodată. Hai să ne rugăm acum ca Domnul să te dezlege de această neputinţă care ţi-a amărât viaţa".
Au făcut aşa şi, minune, după ani de zile inima acelei femei s-a umplut de lumină. Dumnezeu a rupt lanţul Satanei şi pentru prima dată după multă vreme, femeia a zâmbit, s-a dus la cealaltă femeie, a iertat-o şi... a început să doarmă noaptea ca un nou născut.
Altădată eram la Chicago şi sora Ana Raslău, punând telefonul înapoi în furcă, a venit la mine cu lacrimi în ochi să-mi povestească cum a folosit-o Dumnezeu ca să împace două surori care s-au duşmănit vreme îndelungată, făcându-şi viaţă amară una alteia. Ochii sorei erau luminaţi de bucuria unei mari biruinţe. Se restabilise legătura dintre două fiinţe din familia lui Dumnezeu şi era mare sărbătoare în toată „casa Domnului".
Într-o altă bisericuţă de la ţară, prezbiterul a rugat două surori care se certaseră în sat să rămână la urmă ca să stea puţin de vorbă. Omul era mai în vârstă şi ajunsese să fie respectat de toată comunitatea. El şi-a dat seama că în joc nu era numai prestigiul celor două femei, ci şi imaginea „pocăiţilor" în ochii sătenilor şi o dată cu ea simpatia sau antipatia lor faţă de Evanghelie. După ce a stăruit de ele în fel şi chip ca să se împace şi să şteargă ruşinea, moşul, văzând că nu ajunge la nici un rezultat, le-a spus suspinând: „No, voi vă puteţi duce acasă, că acum eu am să stau aici în genunche până ce Domnul vă va muia inimile". Pe când vorbea, el s-a plecat în genunchi şi pe obraji au început să-i curgă la vale două lacrimi mari. Ruşinate, femeile s-au repezit să-l ridice de jos spunând: „Nu, bade Ioane, nu fă una ca asta. Dumneata nu ai nici o vină". Moşul nu s-a lăsat însă ridicat de jos şi le-a spus blând: „D-apoi Isus a stat pe cruce pentru voi şi voi tot nu vreţi să-i faceţi vrerea. Ce vă mai înmilaţi acum de mine. Şi El a suferit fără să fie vinovat. A murit în locul vostru ca să vă ierte şi amu voi nu puteţi să vă iertaţi una pe cealaltă".
Mai de ruşine, mai de mila bătrânului sau poate străluminate de un gând venit de sus, femeile s-au uitat una la alta şi le-a fost mai mare ruşinea. Cu ruşinea aceea a început ceasul pocăinţei lor adevărate. Cum satul nu era mare, ce s-a întâmplat în adunare s-a aflat repede şi oamenii au dat buzna să vadă femeile împăcate şi pe moşul cu o inimă atât de iubitoare de Domnul.)
5) Trăieşte într-un spirit al iertării. Adevărata iertare nu se dă după ce cel greşit şi-a cerut iertare, ci chiar mai înainte ca el să ne fi greşit. Obişnuieşte-te să fi gata să ierţi. Iată ce spune Biblia despre Dumnezeu: „Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate şi că Te căleşti de rău" (Iona 4:2). Fii asemenea lui Dumnezeu şi umpleţi inima de iertare. Dacă te gândeşti bine, este imposibil să nu recunoşti că şi tu vei greşi altora. La fel de rezonabil este şi să crezi că va fi cu neputinţa că alţii să nu-ţi greşească ţie, aşa că este foarte bine să te înarmezi dinainte cu o mare doză de iertare.
De fapt, Dumnezeu nu ne iartă în momentul în care greşim. El ne-a iertat acum două mii de ani, la crucea de la Calvar. Cristos a purtat deja pedeapsa pentru toate păcatele noastre trecute, prezente şi viitoare. Tatăl îşi aşteaptă acum pe fiii risipitori să-şi vină în fire şi să se întoarcă acasă. Anticipând greşelile noastre, Dumnezeu este deja gata să ne ofere iertarea.
Îmi amintesc de o istorie cu doi fraţi de corp care erau de profesie constructori de case. Într-o zi tocmai aveau de terminat acoperişul unei case şi s-au luat la întrecere care termină primul partea lui. Unul a fost mai rapid cu câteva minute şi celălalt s-a supărat foc, că a fost făcut de ruşine. Inima lui mândră n-a putut înghiţi înfrângerea.
Haideţi să nu ne asemănăm cu el şi să fim întotdeauna pregătiţi să ieşim mai umiliţi din confruntările pe care le vom avea cu cei din jurul nostru. Dacă ne vom înarma cu o inimă gata să ierte, nu vom avea ocazia să ne facem de ruşine în văzul tuturor stând ca barza înfoiată pe vârful acoperişului. Să nu uităm că Dumnezeu „ne-a scos de sub puterea întunerecului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor" (Coloseni 1:13-14). În Psalmul 103:3, David aşează iertarea pe primul loc în lista binecuvântărilor primite de la Dumnezeu: „... şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale..." Dumnezeu iartă! Şi El aşteaptă de la noi să ne facem parte unul altuia din această iertare."

(Articol publicat  pe  www.theophilos.3x.ro)

Love Heals


My child, you need to move on,
You can't live in the past.
You can't let your past control today or the future,
And though you are scared and hurting now,
the fear and hurt won't last.
For My love is pure and righteous,
And it heals all the heartache and all the pain.
But you must place that heartache and pain in My hands,
If you don’t I cannot break the chains.
Trust me, as you have never trusted anything before,
Go with what you are feeling within.
I accept you the way you are,
All your hurts, heartaches, and all the sins.
I am love and love is My nature,
And it lives from day to day.
Not in the desires of tomorrow,
Nor in the hurts and heartaches of yesterday.
Trust Me, trust Me,
And begin to live and love today.
When you begin to do this you will see,
All the hurts, all the heartaches, all the pain,
Fade away like yesterday.
© Author unknown
“Almighty Freedom
Almighty freer of the soul
Be free
Walk with me
Through the golden fields
So lovely
Lovely

We regret our sins, but...
We sew our own fate and
Under my face I remain feeble
Under my face, I smile

Aaahh)

Even alone/afraid
Under my face I will be waiting

Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies
Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies
Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies
Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies

Almighty Freedom
Almighty freer of the soul
Be free
Be free
And imagine
Free with peace at last
It's lovely
It's lovely, this land
No one can believe or understand
How far I came just for my lovely family
I should have been there
with them when the world crashed down
But now they rest with me.

I'll never forget
How I felt that moment
I became free.”



Who do you go to for comfort?



Who do you go to for comfort
When no one is around,
When everything in your life
Seems to be looking down.
Who do you go to for comfort,
When you are feeling so all alone,
Needing to be loved and wanted,
Hoping for a place to call home.
Who do you go to for comfort
And the security that you need,
Looking back down through your life,
There's not a memory that you want to see.
Who do you go to for comfort
For I have only found one true place,
Straight to the arms of my Father,
Who softly wipes the tears from my face.
Who do you go to for comfort
To the One who truly loves me,
Who sacrificed His only Son Jesus,
So from my sins I could be set free.
Who do you go to for comfort
To my Father who is always there,
The One who has never let me down,
And shows me just how much He cares.
Who do you go to for comfort,
To the One who never leaves my side,
My God, my Father, my everything,
Who gives me hope and a reason to try.

Written by Eva Dimel
Inspired by GOD.
November 27th 2010

HOPE


Is there hope anywhere?
Is there someone who cares?
Can you look up when you're down?
Is there strength to be found?
Will someone make a way?
To help me through my day.
Will this pain that I feel,
Last for long its so real.
Tell me can anyone see?
What is happening to me.

I can see and I can feel,
I've felt your pain, I know it's real.
Does someone care, yes I do,
For I'm your Father who created you.
Through Me you'll always have hope,
On the days you can't cope.
And the strength to look up,
And take a drink from My cup.
That has everything you need,
Open your heart and follow Me.
You're not stuck in this place,
For you have My grace.
And My mercy and love,
Sent down from above.
With Me you're never alone,
One day you will dwell in My home.
Take My hand let's move on,
I'll fill your heart with a song.
Just stay close by My side,
From Me you don't have to hide.
For I see everything,
I'm your Savior, your King.
No matter what I love you,
You need to just love Me too.
Is there hope anywhere?
Always with Me because I care.

Written by Eva Dimel.
Inspired by GOD.














duminică, 24 iulie 2016

Mahnirea lui Dumnezeu



Domnul Dumnezeul meu aude strigatul meu de durere si vede lacrimile mele. Inaintea Lui sunt descoperite toate ranile mele si El ma smereste. El imi asculta rugaciunea sufletului meu si ma sprijineste cu mana Sa. Carticica Sa mi-o da sa o mananc cu multe lacrimi pentru ca nu sunt vrednica sa privesc in prezenta Domnului meu fara a-mi acoperi fata. Boceste si posteste, poporul Domnului, caci acum este vremea! Poporul Domnului se deda la curvie cu idolii ascunsi si lipiti bine in suflet ca nu cumva sa-i vindece Dumnezeu si sa-i mantuiasca. Asa cum lucratorul inselator ascunde gunoiul sub prag, tot astfel te-ai dedat si tu la inselaciune, ba chiar ti-ai semetit fruntea, ca sa dosesti pacatele tale si sa le tii cat de mult lipite in sufletul tau.
Mustrarea lui Dumnezeu iti pare prea de tot, te arde pe suflet si n-ai pacea Mea, zice Domnul. De aceea, nu pregeti sa pacatuiesti impotriva Mea, impotriva ta si impotriva aproapelui tau care locuia linistit langa tine. Si iti impietresti zilnic inima si te dedai la curvie cu idolii tai.
Pana cand vei continua sa Ma manii si pana cand vei continua sa bei din vinul rautatii? Domnul vine sa judece popoarele si tu inca te dedai la flecarii, tu, care te numesti crestin si care ai calcat in picioare Numele Meu cel Sfant!
Cand cei mici vor fi coborati si cei mari vor fi smeriti, unde vei mai gasi iertarea Mea atunci?
Oile turmei lui Dumnezeu sunt ranite si nu le leaga nimeni ranile. Fiecare alearga dupa implinirea poftelor sale si lovesc oile Mele, le trimit sageti de venin, niste lupi in blana de oaie ataca turma Mea, zice Domnul. Dar iute vine vremea cand Domnul cu mana tare vine si despoaie orice haina a rautatii si doar haina lui Hristos ramane in veci. Pana cand te vei lipi de haina rautatii, popor al Domnului? Pana cand vei continua sa aduni venin in loc de bunatate si piatra in loc de iertare?? Este vreme de bocete si post. “ cei mici vor fi doborati, cei mari vor fi smeriti, si privirile trufase vor fi plecate. Dar Domnul ostirilor va fi inaltat prin judecata, si Dumnezeul cel Sfant va fi sfintit prin dreptate.” ( Isa. 5: 15, 16) All Rights Reserved © lisamichellespoems.blogspot.com Andreea Stan


luni, 2 martie 2015

Slava Domnului in veci!

Iata ca Tu imi arati: si slava desarta a lumii si pe cei ce o cauta si o traiesc si chiar pe cei ce incearca sa o ataseze unei vieti sfinte. E un paradox nebunesc. Caci o viata sfanta nu poate fi traita decat daca ne luam crucea si Te urmam. Numai atunci poate straluci viata noastra inspre slava Numelui Tau Sfant, Sfant, Sfant! Si slava lumii e moarte si inselaciune, pe cand slava Dumnezeului meu ramane in veci!!!

Slava Domnului in veci!

Ciopleste dar, Tu, Doamne sfant,
Cu dalta Ta din vesnicie
In chipul meu ciuntit si stramb,
Si fa-Ti faclie vie!!

Mai scrie, Doamne inc-un vers
De dragoste divina!...
De-a pururi sa raman nesters
Din inima-Ti prea plina!!

Mai da-mi sa beau din Apa Ta,
Sa-mi potolesti Tu, dorul!
Caci doar prin sfanta voia Ta
In mine e viu Mantuitorul!!

All Rights Reserved © 29th September 2014 Andreea Stan

vineri, 29 august 2014


SCHIMBARE

PLOAIA BINECUVANTARII TALE, DOAMNE
INVIOREAZA SUFLETUL ZDROBIT.
EL CAUTA SMERIT LA A TA FATA
NESPUSA MILA-A TATALUI IUBIT!

CACI INIMA IN NEPUTINTA-I GARBOVITA,
DAR TU, PRIN HARUL TAU, ELIBEREZI!
SI SCHIMBI O INIMA DE PIATRA
IN RAMUL CEL CU FRUNZE VESNIC VERZI.

MAI SUNT MULTE DE DUS O, DOAMNE!
SI DE NECAZ EU NU VOI FI LIPSITA
DAR RAZA CE STRABATE DE LA CRUCE
MI-E FARUL SFANT- ISUS CE MA RIDICA!-

CE VA FI MAINE, NUMAI TU STII, DOAMNE!
DAR POT CUNOASTE DESLUSIT
CA-N ORICE VREME, FIE REA SAU BUNA
TU IMI ESTI TOTUL SI AM BIRUIT!


All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



marți, 1 iulie 2014

Prinde-te de Vindecator!

Traim intr-o lume atat de bolnava de pacat si trebuie sa recunosc ca uneori chiar ne e greu sa stim ce ar trebui sa facem intr-o anumita situatie, ce decizie sa luam....Sunt uneori situatii ce chinuie sufletul atat de tare...si nu te poti destainui nimanui, pentru ca stii ca oamenii n-ar avea cu ce sa te ajute decat sa se roage pentru tine, sau poate nu te-ar intelege, te-ar judeca.....atunci intind cu disperare bratele sufletului spre El si Il implor cu vocea innecata de lacrimi sa ma ia in bratele Lui si sa ma ajute asa cum numai El stie sa o faca….Stiu, e o durere egoista, mica in comparatie cu ce li se intampla altora, spre exemplu copiilor din Africa, dar e acolo, in viata mea si ma doare tare. Tatal ne intelege, caci nu ne-am nascut cu un spirit calit, dar fara doar si poate ne va ajuta sa depasim orice dificultate, indiferent de natura ei,doar daca noi ne dorim din tot sufletul ca El sa faca ordine in viata noastra. De cele mai multe ori raspunsul sau rezolvarea care vin de la El nu sunt aceleasi la care ne-am gandit noi...."Caile voastre nu sunt si caile Mele" , zice Domnul.

Cu siguranta nu e vina Tatalui pentru tot ce ni se-ntampla....uneori e consecinta unei alegeri savarsite in trecut, alteori poate fi o incercare de la cel Rau, dar in orice caz produce o rana pe care numai Dumnezeu poate sa o vindece. El intotdeauna are o cale de scapare pentru noi. Daca nu vom avea rabdare si o vom lua pe calea noastra de "scapare", atunci suntem intr-adevar scapati...dar nu de problema, ci din mana lui Dumnezeu prin alegerea noastra.

Chiar daca El tace pe moment si nu ne da o rezolvare imediata (uneori asteptarea unui raspuns poate dura ani), cu nici un chip nu trebuie sa ne descurajam, ci trebuie sa ramanem incredintati ca El ne va ajuta. Satana intotdeauna va veni cu soapte de descurajare pentru a ne slabi scutul nostru spiritual, dar noi suntem cei care alegem ori sa incepem sa-l ascultam, ori sa-I spunem Tatalui pe data ce vrea sa faca.

Cautarea fagaduintelor lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura sunt un minunat mijloc de a ne intari sufleteste...cand stiu ca Dumnezeu Insusi a promis ceva, cum as putea eu sa ma-ndoiesc?...partea noastra este sa credem, nu ni se cere sa facem altceva.
Sa credem in Cel pe care El L-a trimis este asigurarea ca noi suntem in legatura cu Tatal nostru Ceresc, este singurul mijloc prin care putem sa experimentam o viata cu Dumnezeu.

Intr-o zi, un baiat s-a imbolnavit de o boala rara, iar doctorii nu-i mai dadeau sanse de vindecare...Baiatul era foarte credincios, dar de cand se imbolnavise, ii intrase in cap aceasta idee: "Eu stiu ca Dumnezeu o sa ma vindece, si va face o minune mare,si voi scrie o carte... si va afla toata lumea...tot pamantul! .....Indurerata peste masura, sora lui l-a luat de mana si i-a spus:
" Iubitul meu frate, te implor sa intelegi!...Tu nu trebuie sa te prinzi de vindecare,... prinde-te de Vindecator!"


All Rights Reserved © lisamichellespoems.blogspot.com Andreea Stan

duminică, 27 ianuarie 2013




joi, 21 iunie 2012

Melodia Vietii...


Ma striga viata in acorduri melodice
Pe o alee, sub ciresul inflorit,
Puzderie de culori si-un gust de infinit,
Mocnesc in inima soptit,
Ecoul melodiei vietii...
Ma cauta Viata sa-mi spuna...
Ca si azi ma iubeste!...

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan

I Choose to Forgive


I choose to forgive
With each falling petal of my year
It's the only way to put
Their colour back into my heart...

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan