luni, 5 februarie 2018

The Promise of the Lord's Return

Tonight I prayed to the Lord to help me find an inspired poem through the online resources for a future program our choir would present in a church. I needed to find a poem about Christ's Return.
After quite a few readings, I still wasn't satisfied and somehow a bit dissapointed that I couldn't find and decide on a certain resource.
I said to God:" You know I can't write myself a poem for You unless You direct me so and only when Your inspiration is
coming to me. You know I'm not ready for writing a poem now, but Lord, please help me find that poem!!!"
I changed the key words and soon my eyes fell on a new resource. I thought the person who wrote the article added two poems as well, as I quickly read about "a short poem" and "a long poem" in the search description. There was an Introduction in the article. I skipped and looked at the title "Promise of the Lord's Return" and started to read the verses that captured my attention. It was from the Scriptures. I didn't even realise I was reading Isaiah chapter 63:1-6.
I said: "God, I need to look in my Bible. This helps me concentrate more. Please help me find that poem."
I opened the Bible with the childish belief that reading from it will help me succeed in my online searching afterwards. There was Isaiah chapter 62 started on that page so I thought to go one page back in order to read the chapter from the beginning. I read the chapter and continued to the next one, Isaiah 63....In a few seconds I realised ....It struck me, this is the chapter I was just reading on my online resource!!! There it was...THAT POEM!!! Yes, in original language, Hebrew, Isaiah 63 is actually a poem!!! There it was, God's answer in front of my eyes!
Lord, Your thoughts are unknown to me but I trust You will help me find Your way and follow You! Reveal to me whatever is coming from You and You allow it to be revealed! You couldn't give me for a better answer!
So this is the poem I believe God chose it.
Isaiah 63:1-6
א  מִי-זֶה בָּא מֵאֱדוֹם, חֲמוּץ בְּגָדִים מִבָּצְרָה, זֶה הָדוּר בִּלְבוּשׁוֹ, צֹעֶה בְּרֹב כֹּחוֹ; אֲנִי מְדַבֵּר בִּצְדָקָה, רַב לְהוֹשִׁיעַ. 1'Who is this that cometh from Edom, with crimsoned garments from Bozrah? This that is glorious in his apparel, stately in the greatness of his strength?'--'I that speak in victory, mighty to save.'
 ב  מַדּוּעַ אָדֹם, לִלְבוּשֶׁךָ; וּבְגָדֶיךָ, כְּדֹרֵךְ בְּגַת. 2 'Wherefore is Thine apparel red, and Thy garments like his that treadeth in the winevat?'
-- ג  פּוּרָה דָּרַכְתִּי לְבַדִּי, וּמֵעַמִּים אֵין-אִישׁ אִתִּי, וְאֶדְרְכֵם בְּאַפִּי, וְאֶרְמְסֵם בַּחֲמָתִי; וְיֵז נִצְחָם עַל-בְּגָדַי, וְכָל-מַלְבּוּשַׁי אֶגְאָלְתִּי. 3 'I have trodden the winepress alone, and of the peoples there was no man with Me; yea, I trod them in Mine anger, and trampled them in My fury; and their lifeblood is dashed against My garments, and I have stained all My raiment.
 ד  כִּי יוֹם נָקָם, בְּלִבִּי; וּשְׁנַת גְּאוּלַי, בָּאָה. 4 For the day of vengeance that was in My heart, and My year of redemption are come.
 ה  וְאַבִּיט וְאֵין עֹזֵר, וְאֶשְׁתּוֹמֵם וְאֵין סוֹמֵךְ; וַתּוֹשַׁע לִי זְרֹעִי, וַחֲמָתִי הִיא סְמָכָתְנִי. 5 And I looked, and there was none to help, and I beheld in astonishment, and there was none to uphold; therefore Mine own arm brought salvation unto Me, and My fury, it upheld Me.
 ו  וְאָבוּס עַמִּים בְּאַפִּי, וַאֲשַׁכְּרֵם בַּחֲמָתִי; וְאוֹרִיד לָאָרֶץ, נִצְחָם.  {ס6}  And I trod down the peoples in Mine anger, and made them drunk with My fury, and I poured out their lifeblood on the earth.'
We, people are so blind and little of faith many times and don't realise how much God loves us and wants to build with us the best relationship. One based on unshakable faith, trust and respect, hope and  patience and all the things that work for the restoring of His image in us. His Love endures forever and we are called to rejoice. He is coming again!!!
But Who are You, Lord so that I may rejoice in You and Your coming?.... I pray to You so that me and the ones looking for You may know You are Love. I pray so that I may live my life through You.
Here's what Revelation says in chapter 19:11-16
11 Now I saw heaven opened, and behold, a white horse. And He who sat on him was called Faithful and True, and in righteousness He judges and makes war.
12 His eyes were like a flame of fire, and on His head were many crowns. He had[a] a name written that no one knew except Himself.
13 He was clothed with a robe dipped in blood, and His name is called The Word of God.
14 And the armies in heaven, clothed in fine linen, white and clean,[b] followed Him on white horses.
15 Now out of His mouth goes a sharp[c] sword, that with it He should strike the nations. And He Himself will rule them with a rod of iron. He Himself treads the winepress of the fierceness and wrath of Almighty God.
16 And He has on His robe and on His thigh a name written:
My most important learning point from all this little experience is ( besides analysis and understanding of the scriptural texts) that every day is a great opportunity in finding Who God really is and letting Him have an impact on my life. Not trying to fit Christ into my life, but building my life around Him.
I desire and I can identify with Leslie Ludy's words when she says:
"God made me a girl. And He did that on purpose. But He asks me to become the kind of girl who is actually useful to His kingdom purposes. I need to become the sort of girl who is unfraid to poke my head into the battle of the ages and cry out, "Who is this uncircumcised Philistine who is blaspheming the armies of the living God?" God wants me to wrestle. God wants to stick grit in my girliness. He wants me to be prepared to tangle, to interlock my soul in this eternal combat-- not with other girls, not with sweaty boys, but with Him, and with the otherworldly powers of darkness. He wants me to wrestle in prayer, to grab ahold of His great and precious promises and fight to see them unfurled in living reality on this Earth."
"When we are passionately in love with our Prince, we put Him above all else-- not just in theory, but also practically, in every moment of our day-to-day lives. We do not live for the applause of heaven. Our longings are not for people's approval but only for more and more of Him. We are marked by an effortless, unshakable strength that is found in the presence of our perfect Lover."

This article includes quotes from the Scripture and Leslie Ludy's book  Authentic Beauty: The Shaping of a Set-Apart Young Woman

All Rights Reserved © Andreea Stan

Iertati-va unii pe altii

"Când copiii noştri erau mici, am avut în casă un pisoi pe care-l numisem: Flafi. El era blând şi liniştit. Flafi era bucuria întregii case. Puştiul nostru de doi ani îl mângâia toată ziua; îl trăgea de urechi, de coadă şi-l plimba prin toate camerele. Nu există nici o jucărie mai fascinantă pentru copii, decât un motan înfoiat care „toarce" de îndată ce te apropii de el. Chiar şi mie îmi plăcea „motoraşul" cu blană pufoasă. Ce mai, toţi ai casei erau îndrăgostiţi de el. Totul a fost frumos şi bine până într-o zi nefastă când Flafi a avut o experienţă neplăcută cu noi pentru care nu a mai putut să ne ierte.
S-a întâmplat atunci când turnam ciment în curte. Nu ştiu cum, Flafi şi-a murdărit lăbuţele în cimentul moale. Soţia mea a fost de părere că nu se cade ca un pisoi de casă să umble cu lăbuţele murdare, aşa că ne-am grăbit să-l ducem spre cadă şi să-i facem o baie. Am văzut repede că Flafi nu era prea încântat cu această idee. S-a zbătut din răsputeri şi a scheunat jalnic. Cum nu era decât o pisică, nu l-am prea luat în seamă şi am continuat cu opera noastră de caritate. Eram siguri că va supravieţui supliciului şi că va uita repede toată întâmplarea.
N-a fost însă să fie aşa. Flafi nu a mai fost niciodată ca mai înainte. Instinctul lui de conservare l-a marcat cu un resentiment categoric faţă de noi. Pur şi simplu nu a mai putut să ne ierte. L-am mângâiat, i-am dat să mănânce mâncarea lui favorită, l-am scărpinat după urechi, i-am răsfăţat părul şi înainte şi înapoi, dar degeaba: Flafi nu mai vroia să „toarcă". Ne-am speriat că şi-a ruinat corzile vocale cu ocazia „concertului" din cadă.
Schimbarea lui s-a manifestat şi în alt fel. Nu mai permitea nimănui să se mai joace cu el ca mai înainte. Când ne apropiam de el, se ridica şi pleca să se aşeze în altă parte. Experienţa neplăcută cu nedorita îmbăiere l-a transformat într-un motan arţăgos şi iritabil. Nu mai era nici un farmec să-l avem în casă.
Viaţa ar fi putut să fie aşa de frumoasă şi pentru el şi pentru noi, dacă ar fi uitat totul şi s-ar fi comportat la fel ca mai înainte. Măcar de şi-ar fi putut da seama că făcusem totul de dragul lui. Dar n-a priceput. Era doar o pisică fără minte. Dacă n-a putut să ierte, cu atât mai rău pentru el. Lasă-l să sufere! Nu există un rai al pisicilor în care să rişte să nu ajungă. Dacă nu vrea să „toarcă" aici, asta n-are nici o influenţă asupra veşniciei.
Totuşi, era ceva trist în toată această experienţă a noastră cu Flafi. Ea mi-a amintit de felul în care se complac să trăiască anumiţi creştini fireşti care nu pot nici ei să ierte. Şi ei şi-au pierdut capacitatea sau plăcerea de a „toarce". Nu mai simt plăcerea să fie în compania altora. Sunt suspicioşi şi nesiguri. A fost suficientă o singură experienţă neplăcută cu cineva din adunare pentru ca melodia din inima lor să înceteze. Nu mai pot cânta Domnului cu bucurie. Sunt posomoriţi şi cârtitori. Viaţa lor şi a celor din jurul lor este asemănătoare unui armistiţiu tensionat umbrit de bănuiala reizbucnirii conflictelor.
Flafi n-a mai ieşit niciodată din starea lui rea. L-am lăsat în voia lui şi a trăit pe lângă casa noastră trist până la sfârşitul vieţii lui. Aşa cum am spus, nu era decât o pisică fără speranţa veşniciei.
Dar tu şi cu mine suntem altfel! Noi suntem creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Noi vom trăi veşnic, nu vom sfârşi totul la moarte asemenea unei pisici prăpădite. Capacitatea ta de a ierta are o mare importanţă asupra calităţii vieţii pe care o duci aici pe pământ şi mai ales asupra vieţii pe care o vei duce în veşnicie.
Reflectând asupra vieţii, apostolul Iacov scrie: „Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur care se arată puţintel şi apoi piere" (Iacov 4:14). Asta înseamnă că până şi cea mai lungă viaţă de pe pământ este scurtă, în comparaţie cu veşnicia, ea aproape că nici nu poate fi luată în seamă. Viaţa seamănă cu aburul care se ridică din ceainicul pe care l-a aşezat bunica pe plită: se ridică puţin în atmosferă şi apoi se risipeşte dispărând cu totul. Aşa este şi viaţa - prea scurta ca să o iroseşti bombănind şi cârtind. Iadul este un loc prea groaznic şi existenţa în el prea îndelungată pentru ca să riscăm să ajungem în el datorită unei neînţelepte şi stupide lipse de iertare.
Biblia îi cheamă insistent pe cei credincioşi să se ierte grabnic unii pe alţii. Este imposibil să fii un creştin fără să fi gustat dulceaţa iertării dăruită nouă de Dumnezeu prin Cristos, iar cine a fost iertat simte datoria de a ierta şi el pe ceilalţi. Dumnezeu ne-a iertat greşelile noastre cât un munte, iar noi suntem chemaţi să iertăm „grămăjoarele" de greşeli pe care ni le fac ceilalţi. Biblia spune: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos" (Efeseni 4:32). “Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi" (Coloseni 3:13).
Dicţionarele biblice ne spun că, în Scriptură, a ierta înseamnă: a uita, a nu lua în seamă, a omite, a trece cu vederea. În Epistolele Noului Testament, a ierta înseamnă: „a acorda un favor, a graţia". Există o singură excepţie de la această regulă: textul din Luca 6:37 unde ni se spune: „Iertaţi şi vi se va ierta". Termenul folosit acolo de Domnul Isus este mult mai puternic. El se poate traduce prin: „Daţi libertate, dezrobiţi, rupeţi lanţurile".
În viaţa de toate zilele, a ierta înseamnă a renunţa la învinuirea pe care o faci altora. De exemplu: tu mi-ai greşit cu ceva, poate că m-ai jignit sau mi-ai luat ceva care era al meu. Te pot considera un hoţ şi un om rău, dar dacă te iert, astfel de calificative nu-şi mai au rostul. Dumnezeu a trecut cu vederea felul nostru de a fi pentru că vinovăţia noastră a fost plătită cu vârf şi îndesat de jertfa depusă de Cristos la Golgota. Noi suntem şi astăzi tot cei care am fost şi mai înainte, dar Dumnezeu ne vede acum altfel: Îi suntem dragi şi ne iubeşte cu o dragoste care ne vede desăvârşiţi în procesul de mântuire.
A ierta mai înseamnă şi a renunţa la despăgubire. Pretenţii ca acestea: „Trebuie mai întâi să-ţi pară rău, să plângi, să vii la mine în genunchi, etc." şi „Dă-mi mai întâi înapoi cei cinci mii de lei şi apoi mai vorbim noi" sau „Schimbă-ţi mai întâi purtarea!" nu au ce căuta în procesul iertării. Cine iartă nu are asemenea pretenţii.
Pe de altă parte, iertarea nu este sinonimă cu toleranţa.
Ea nu înseamnă să te faci că nu vezi sau a prefera să priveşti în altă parte. Ea este mai mult decât politeţea, decât tactul sau diplomaţia. Iertarea nu înseamnă neglijenţă. A ierta înseamnă a fi gata să suferi paguba de dragul ridicării celui ce greşeşte. Iertarea nu este un cec alb pentru continuarea în nelegiuire. (Nicolae Iorga spunea despre justiţie că „o iertare acordată prea uşor este mama unei noi fărădelegi".) Iertarea nu trebuie să fie de suprafaţă, exterioară. Ea se revarsă ca un balsam asupra caracterului celuilalt încercând să-l vindece de răutate.
Cel mai mare specialist în problema iertării este Domnul Isus. El a părăsit cerul şi a venit la noi ca să ne ierte. Când unul dintre ucenici l-a întrebat dacă trebuie să-l ierte pe cel greşit de şapte ori pe zi, Domnul a răspuns: „De şaptezeci de ori câte şapte" (Matei 18:21,22). Ca să ilustreze mai bine ce vrea să spună cu aceasta, Domnul a mers mai departe şi i-a dat pilda robului nemilostiv. Ea spune că un rob a ajuns să-i fie dator împăratului cu echivalentul a două milioane de lei (la valoarea dinainte de 1989). Pentru că nu putea plăti nicicum această sumă, împăratul ar fi trebuit să dispună ca să fie vândut robul, nevasta lui, copiii lui şi tot ce avea. Împăratului i s-a făcut însă milă de tânguielile robului şi i-a dat drumul, iertându-i datoria. Până aici vedem partea de har a iertării. Domnul Isus continuă însă pilda spunând că există şi o altă faţetă a problemei. Ieşind de la împărat, robul iertat a întâlnit pe un alt om care-i datora lui o sumă echivalentă cu două zeci de lei. Neînduplecat de tânguirile datornicului, robul l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când tovarăşii robului au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte mult. Ei s-au dus de au spus împăratului toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acela şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut şi eu milă de tine?" Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. „Tot aşa va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său" (Matei 18:35). Iertarea divină are puteri terapeutice. Ea urmăreşte să ne transforme caracterul. Pavel întreabă retoric: Ce urmează de aici? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum!" („Doamne fereşte!" - în original)
Cine pătrunde adâncimea pildei date de Cristos va înţelege că Dumnezeu ne judecă, nu atât faptele, cât caracterul nostru. Cine nu a fost schimbat de iertarea dată de Dumnezeu este un om care rămâne sub ameninţarea pedepsei eterne. „Cui i se iartă mult, iubeşte mult" a spus Domnul. Iertarea divină are puteri terapeutice şi urmăreşte transformarea noastră în imitatori ai lucrării lui Cristos.
Cine este iertat de Dumnezeu pentru sumedenia lui de păcate ar trebui să ştie că se aşteaptă de la el să fie iertător cu ceilalţi. Uneori trecem cu vederea acest lucru şi lăsăm ca lucruri mici să ne transforme în judecători lipsiţi de milă. Solomon spunea: „Prindeţi vulpile mici care strică viile în floare" (Cântarea Cântărilor 2:15). Puţin aluat dospeşte toată plămădeala şi prea ades, fleacuri mici ne fac viaţa amară. Curăţaţi cu linguriţa iertării muştele moarte care pot strica uşor vinul bucuriilor noastre.
Cinci puncte ale iertării
1) Necesitatea iertării vine din faptul că ne-am rupt relaţia naturală cu Creatorul nostru. Fiul risipitor a hotărât să plece de acasă. Acesta este motivul pentru care a ajuns să aibă nevoie de iertare. Nu pentru că a cheltuit averea cu prieteni uşuratici şi cu femei stricate, nu pentru că a ajuns la porci, ci pentru că a plecat de acasă. Toată omenirea este infectată de vinovăţia acestei îndepărtări de Dumnezeu. Ne-am născut cu toţi în această stare. O „avem în sânge", cum se spune. Ea este sursa tuturor celorlalte greşeli ale noastre. Iată de ce trebuie să începem prin a ne întoarce acasă la Dumnezeu. Inima Lui de Tată ne aşteaptă. Braţele întinse la Golgota o arată cu prisosinţă.
2) Iertarea este costisitoare. În Geneza 5:15-21 găsim redat dialogul dintre Iosif şi fraţii săi. Conştiinţa lor era apăsată greu de faptul că în tinereţe se purtaseră aşa de urât cu Iosif şi-i făcuseră atât de mult rău. Acum, după moartea tatălui lor, ei se tem că Iosif se va răzbuna şi vor să se asigure că, măcar de dragul celui mort, Iosif nu le va face rău.
Realitatea este că Iosif avea de ce să se răzbune pe ei. Probabil că în urechile lor mai răsunau încă ţipetele lui când îl coborâseră în groapă sau plânsetul lui când îl vânduseră ca rob madianiţilor. Acum Iosif îi avea în mână. Oare ce va face cu ei?
Caracterul frumos al lui Iosif se vede din faptul că el a ales să nu se răzbune. El i-a iertat şi i-a asigurat că nu li se va întâmpla nimic rău din partea sa. Prin iertarea acordată, Iosif a restabilit relaţiile frăţeşti din cadrul familiei. El a preferat să fie păgubit fără să-şi ceară plata, luând asupra lui durerea, chinurile robiei, agonia dorului de casă şi anii pierduţi între zidurile reci ale temniţei. Drept răsplată pentru nelegiuirea lor, el este gata acum să continue să le dea mâncare şi adăpost.
La fel se întâmpla ori de câte ori iertăm şi noi pe cineva. Calomniatorul răspândeşte cu neruşinare o minciună. Lumea o crede, reputaţia îţi este distrusă şi viaţa intră în agonia ruşinii. Ca să-l ierţi, tu trebuie să fii gata să plăteşti oalele sparte. Tu rămâi cu paguba şi el pleacă de parcă n-ar fi făcut nimic. Cel care iartă „plăteşte". Aşa a făcut şi Domnul Isus când a acceptat să poarte cununa de spini, crucea şi ruşinea înstrăinării de Tatăl. Păcatele mele au stat în ziua aceea asupra Lui şi prin rănile Lui eu am fost tămăduit. Da, iertarea este costisitoare. Trebuie să mărturisesc că nu am putere să iert aşa cum se cuvine. Trebuie să mă rog Domnului să mă facă în stare de aşa ceva prin puterea prezenţei Duhului Sfânt în mine.
3) Ca să fim iertaţi, trebuie să-i iertăm şi noi pe alţii. Domnul Isus a spus-o clar: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Matei 6:13,14).
4) Iertarea restaurează relaţiile. Când Fiul risipitor s-a întors acasă, Tatăl său a fost gata să-l ierte şi să-l reaşeze în drepturile lui de fiu.
Când nu există iertare, relaţiile sunt rupte. Ca cei doi negustori care se bănuiau unul pe celălalt de necinste. Ei se evitau unul pe altul nu numai în afaceri, dar, chiar şi în locurile publice, preferau să stea cât mai departe unul de celălalt. Lipsa de iertare face mizerabilă şi viaţa celui neiertat şi viaţa celui ce nu poate ierta. Nu-l poţi ţine pe cineva în noroi, decât dacă te cobori şi tu alături de el în mocirlă.
(Îmi aduc aminte de un caz petrecut într-una din Bisericile din provincie. Două surori nu vorbeau de ani de zile una cu alta, pentru că în tinereţe una dintre ele îi furase celeilalte iubitul. Cea „păgubită" nu se mai căsătorise niciodată şi trăia o viaţă total lipsită de orice fel de bucurie. Fratele Marcu Nichifor s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Vezi tu ce nepricepută ai fost. Te-ai nenorocit singură ascultând de şoapta Satanei: „N-o ierta, n-o ierta!" Acum ea este bine mersi, doarme liniştită noaptea, iar tu te-ai uscat ani de zile pe picioare, ai făcut ulcer şi n-ai dormit nopţile. Spune-mi, nu este caraghios: Tu cu paguba şi tot tu şi cu suferinţa! Dacă ai fi fost mai înţeleaptă, ai fi iertat de mult, înţelegând că ce vine cu adevărat de la Dumnezeu, nu putem pierde niciodată. Hai să ne rugăm acum ca Domnul să te dezlege de această neputinţă care ţi-a amărât viaţa".
Au făcut aşa şi, minune, după ani de zile inima acelei femei s-a umplut de lumină. Dumnezeu a rupt lanţul Satanei şi pentru prima dată după multă vreme, femeia a zâmbit, s-a dus la cealaltă femeie, a iertat-o şi... a început să doarmă noaptea ca un nou născut.
Altădată eram la Chicago şi sora Ana Raslău, punând telefonul înapoi în furcă, a venit la mine cu lacrimi în ochi să-mi povestească cum a folosit-o Dumnezeu ca să împace două surori care s-au duşmănit vreme îndelungată, făcându-şi viaţă amară una alteia. Ochii sorei erau luminaţi de bucuria unei mari biruinţe. Se restabilise legătura dintre două fiinţe din familia lui Dumnezeu şi era mare sărbătoare în toată „casa Domnului".
Într-o altă bisericuţă de la ţară, prezbiterul a rugat două surori care se certaseră în sat să rămână la urmă ca să stea puţin de vorbă. Omul era mai în vârstă şi ajunsese să fie respectat de toată comunitatea. El şi-a dat seama că în joc nu era numai prestigiul celor două femei, ci şi imaginea „pocăiţilor" în ochii sătenilor şi o dată cu ea simpatia sau antipatia lor faţă de Evanghelie. După ce a stăruit de ele în fel şi chip ca să se împace şi să şteargă ruşinea, moşul, văzând că nu ajunge la nici un rezultat, le-a spus suspinând: „No, voi vă puteţi duce acasă, că acum eu am să stau aici în genunche până ce Domnul vă va muia inimile". Pe când vorbea, el s-a plecat în genunchi şi pe obraji au început să-i curgă la vale două lacrimi mari. Ruşinate, femeile s-au repezit să-l ridice de jos spunând: „Nu, bade Ioane, nu fă una ca asta. Dumneata nu ai nici o vină". Moşul nu s-a lăsat însă ridicat de jos şi le-a spus blând: „D-apoi Isus a stat pe cruce pentru voi şi voi tot nu vreţi să-i faceţi vrerea. Ce vă mai înmilaţi acum de mine. Şi El a suferit fără să fie vinovat. A murit în locul vostru ca să vă ierte şi amu voi nu puteţi să vă iertaţi una pe cealaltă".
Mai de ruşine, mai de mila bătrânului sau poate străluminate de un gând venit de sus, femeile s-au uitat una la alta şi le-a fost mai mare ruşinea. Cu ruşinea aceea a început ceasul pocăinţei lor adevărate. Cum satul nu era mare, ce s-a întâmplat în adunare s-a aflat repede şi oamenii au dat buzna să vadă femeile împăcate şi pe moşul cu o inimă atât de iubitoare de Domnul.)
5) Trăieşte într-un spirit al iertării. Adevărata iertare nu se dă după ce cel greşit şi-a cerut iertare, ci chiar mai înainte ca el să ne fi greşit. Obişnuieşte-te să fi gata să ierţi. Iată ce spune Biblia despre Dumnezeu: „Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate şi că Te căleşti de rău" (Iona 4:2). Fii asemenea lui Dumnezeu şi umpleţi inima de iertare. Dacă te gândeşti bine, este imposibil să nu recunoşti că şi tu vei greşi altora. La fel de rezonabil este şi să crezi că va fi cu neputinţa că alţii să nu-ţi greşească ţie, aşa că este foarte bine să te înarmezi dinainte cu o mare doză de iertare.
De fapt, Dumnezeu nu ne iartă în momentul în care greşim. El ne-a iertat acum două mii de ani, la crucea de la Calvar. Cristos a purtat deja pedeapsa pentru toate păcatele noastre trecute, prezente şi viitoare. Tatăl îşi aşteaptă acum pe fiii risipitori să-şi vină în fire şi să se întoarcă acasă. Anticipând greşelile noastre, Dumnezeu este deja gata să ne ofere iertarea.
Îmi amintesc de o istorie cu doi fraţi de corp care erau de profesie constructori de case. Într-o zi tocmai aveau de terminat acoperişul unei case şi s-au luat la întrecere care termină primul partea lui. Unul a fost mai rapid cu câteva minute şi celălalt s-a supărat foc, că a fost făcut de ruşine. Inima lui mândră n-a putut înghiţi înfrângerea.
Haideţi să nu ne asemănăm cu el şi să fim întotdeauna pregătiţi să ieşim mai umiliţi din confruntările pe care le vom avea cu cei din jurul nostru. Dacă ne vom înarma cu o inimă gata să ierte, nu vom avea ocazia să ne facem de ruşine în văzul tuturor stând ca barza înfoiată pe vârful acoperişului. Să nu uităm că Dumnezeu „ne-a scos de sub puterea întunerecului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor" (Coloseni 1:13-14). În Psalmul 103:3, David aşează iertarea pe primul loc în lista binecuvântărilor primite de la Dumnezeu: „... şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale..." Dumnezeu iartă! Şi El aşteaptă de la noi să ne facem parte unul altuia din această iertare."

(Articol publicat  pe

Love Heals

My child, you need to move on,
You can't live in the past.
You can't let your past control today or the future,
And though you are scared and hurting now,
the fear and hurt won't last.
For My love is pure and righteous,
And it heals all the heartache and all the pain.
But you must place that heartache and pain in My hands,
If you don’t I cannot break the chains.
Trust me, as you have never trusted anything before,
Go with what you are feeling within.
I accept you the way you are,
All your hurts, heartaches, and all the sins.
I am love and love is My nature,
And it lives from day to day.
Not in the desires of tomorrow,
Nor in the hurts and heartaches of yesterday.
Trust Me, trust Me,
And begin to live and love today.
When you begin to do this you will see,
All the hurts, all the heartaches, all the pain,
Fade away like yesterday.
© Author unknown
“Almighty Freedom
Almighty freer of the soul
Be free
Walk with me
Through the golden fields
So lovely

We regret our sins, but...
We sew our own fate and
Under my face I remain feeble
Under my face, I smile


Even alone/afraid
Under my face I will be waiting

Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies
Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies
Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies
Run with me now soldier of Rome
Run and play in the field with the ponies

Almighty Freedom
Almighty freer of the soul
Be free
Be free
And imagine
Free with peace at last
It's lovely
It's lovely, this land
No one can believe or understand
How far I came just for my lovely family
I should have been there
with them when the world crashed down
But now they rest with me.

I'll never forget
How I felt that moment
I became free.”

Who do you go to for comfort?

Who do you go to for comfort
When no one is around,
When everything in your life
Seems to be looking down.
Who do you go to for comfort,
When you are feeling so all alone,
Needing to be loved and wanted,
Hoping for a place to call home.
Who do you go to for comfort
And the security that you need,
Looking back down through your life,
There's not a memory that you want to see.
Who do you go to for comfort
For I have only found one true place,
Straight to the arms of my Father,
Who softly wipes the tears from my face.
Who do you go to for comfort
To the One who truly loves me,
Who sacrificed His only Son Jesus,
So from my sins I could be set free.
Who do you go to for comfort
To my Father who is always there,
The One who has never let me down,
And shows me just how much He cares.
Who do you go to for comfort,
To the One who never leaves my side,
My God, my Father, my everything,
Who gives me hope and a reason to try.

Written by Eva Dimel
Inspired by GOD.
November 27th 2010


Is there hope anywhere?
Is there someone who cares?
Can you look up when you're down?
Is there strength to be found?
Will someone make a way?
To help me through my day.
Will this pain that I feel,
Last for long its so real.
Tell me can anyone see?
What is happening to me.

I can see and I can feel,
I've felt your pain, I know it's real.
Does someone care, yes I do,
For I'm your Father who created you.
Through Me you'll always have hope,
On the days you can't cope.
And the strength to look up,
And take a drink from My cup.
That has everything you need,
Open your heart and follow Me.
You're not stuck in this place,
For you have My grace.
And My mercy and love,
Sent down from above.
With Me you're never alone,
One day you will dwell in My home.
Take My hand let's move on,
I'll fill your heart with a song.
Just stay close by My side,
From Me you don't have to hide.
For I see everything,
I'm your Savior, your King.
No matter what I love you,
You need to just love Me too.
Is there hope anywhere?
Always with Me because I care.

Written by Eva Dimel.
Inspired by GOD.

luni, 15 august 2016

Sfant, minunat si puternic!

All Rights Reserved © Andreea Stan

duminică, 24 iulie 2016

Mahnirea lui Dumnezeu

Domnul Dumnezeul meu aude strigatul meu de durere si vede lacrimile mele. Inaintea Lui sunt descoperite toate ranile mele si El ma smereste. El imi asculta rugaciunea sufletului meu si ma sprijineste cu mana Sa. Carticica Sa mi-o da sa o mananc cu multe lacrimi pentru ca nu sunt vrednica sa privesc in prezenta Domnului meu fara a-mi acoperi fata. Boceste si posteste, poporul Domnului, caci acum este vremea! Poporul Domnului se deda la curvie cu idolii ascunsi si lipiti bine in suflet ca nu cumva sa-i vindece Dumnezeu si sa-i mantuiasca. Asa cum lucratorul inselator ascunde gunoiul sub prag, tot astfel te-ai dedat si tu la inselaciune, ba chiar ti-ai semetit fruntea, ca sa dosesti pacatele tale si sa le tii cat de mult lipite in sufletul tau.
Mustrarea lui Dumnezeu iti pare prea de tot, te arde pe suflet si n-ai pacea Mea, zice Domnul. De aceea, nu pregeti sa pacatuiesti impotriva Mea, impotriva ta si impotriva aproapelui tau care locuia linistit langa tine. Si iti impietresti zilnic inima si te dedai la curvie cu idolii tai.
Pana cand vei continua sa Ma manii si pana cand vei continua sa bei din vinul rautatii? Domnul vine sa judece popoarele si tu inca te dedai la flecarii, tu, care te numesti crestin si care ai calcat in picioare Numele Meu cel Sfant!
Cand cei mici vor fi coborati si cei mari vor fi smeriti, unde vei mai gasi iertarea Mea atunci?
Oile turmei lui Dumnezeu sunt ranite si nu le leaga nimeni ranile. Fiecare alearga dupa implinirea poftelor sale si lovesc oile Mele, le trimit sageti de venin, niste lupi in blana de oaie ataca turma Mea, zice Domnul. Dar iute vine vremea cand Domnul cu mana tare vine si despoaie orice haina a rautatii si doar haina lui Hristos ramane in veci. Pana cand te vei lipi de haina rautatii, popor al Domnului? Pana cand vei continua sa aduni venin in loc de bunatate si piatra in loc de iertare?? Este vreme de bocete si post. “ cei mici vor fi doborati, cei mari vor fi smeriti, si privirile trufase vor fi plecate. Dar Domnul ostirilor va fi inaltat prin judecata, si Dumnezeul cel Sfant va fi sfintit prin dreptate.” ( Isa. 5: 15, 16) All Rights Reserved © Andreea Stan

luni, 2 martie 2015

Slava Domnului in veci!

Iata ca Tu imi arati: si slava desarta a lumii si pe cei ce o cauta si o traiesc si chiar pe cei ce incearca sa o ataseze unei vieti sfinte. E un paradox nebunesc. Caci o viata sfanta nu poate fi traita decat daca ne luam crucea si Te urmam. Numai atunci poate straluci viata noastra inspre slava Numelui Tau Sfant, Sfant, Sfant! Si slava lumii e moarte si inselaciune, pe cand slava Dumnezeului meu ramane in veci!!!

Slava Domnului in veci!

Ciopleste dar, Tu, Doamne sfant,
Cu dalta Ta din vesnicie
In chipul meu ciuntit si stramb,
Si fa-Ti faclie vie!!

Mai scrie, Doamne inc-un vers
De dragoste divina!...
De-a pururi sa raman nesters
Din inima-Ti prea plina!!

Mai da-mi sa beau din Apa Ta,
Sa-mi potolesti Tu, dorul!
Caci doar prin sfanta voia Ta
In mine e viu Mantuitorul!!

All Rights Reserved © 29th September 2014 Andreea Stan

vineri, 29 august 2014






All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan

marți, 1 iulie 2014

Prinde-te de Vindecator!

Traim intr-o lume atat de bolnava de pacat si trebuie sa recunosc ca uneori chiar ne e greu sa stim ce ar trebui sa facem intr-o anumita situatie, ce decizie sa luam....Sunt uneori situatii ce chinuie sufletul atat de nu te poti destainui nimanui, pentru ca stii ca oamenii n-ar avea cu ce sa te ajute decat sa se roage pentru tine, sau poate nu te-ar intelege, te-ar judeca.....atunci intind cu disperare bratele sufletului spre El si Il implor cu vocea innecata de lacrimi sa ma ia in bratele Lui si sa ma ajute asa cum numai El stie sa o faca….Stiu, e o durere egoista, mica in comparatie cu ce li se intampla altora, spre exemplu copiilor din Africa, dar e acolo, in viata mea si ma doare tare. Tatal ne intelege, caci nu ne-am nascut cu un spirit calit, dar fara doar si poate ne va ajuta sa depasim orice dificultate, indiferent de natura ei,doar daca noi ne dorim din tot sufletul ca El sa faca ordine in viata noastra. De cele mai multe ori raspunsul sau rezolvarea care vin de la El nu sunt aceleasi la care ne-am gandit noi...."Caile voastre nu sunt si caile Mele" , zice Domnul.

Cu siguranta nu e vina Tatalui pentru tot ce ni se-ntampla....uneori e consecinta unei alegeri savarsite in trecut, alteori poate fi o incercare de la cel Rau, dar in orice caz produce o rana pe care numai Dumnezeu poate sa o vindece. El intotdeauna are o cale de scapare pentru noi. Daca nu vom avea rabdare si o vom lua pe calea noastra de "scapare", atunci suntem intr-adevar scapati...dar nu de problema, ci din mana lui Dumnezeu prin alegerea noastra.

Chiar daca El tace pe moment si nu ne da o rezolvare imediata (uneori asteptarea unui raspuns poate dura ani), cu nici un chip nu trebuie sa ne descurajam, ci trebuie sa ramanem incredintati ca El ne va ajuta. Satana intotdeauna va veni cu soapte de descurajare pentru a ne slabi scutul nostru spiritual, dar noi suntem cei care alegem ori sa incepem sa-l ascultam, ori sa-I spunem Tatalui pe data ce vrea sa faca.

Cautarea fagaduintelor lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura sunt un minunat mijloc de a ne intari sufleteste...cand stiu ca Dumnezeu Insusi a promis ceva, cum as putea eu sa ma-ndoiesc?...partea noastra este sa credem, nu ni se cere sa facem altceva.
Sa credem in Cel pe care El L-a trimis este asigurarea ca noi suntem in legatura cu Tatal nostru Ceresc, este singurul mijloc prin care putem sa experimentam o viata cu Dumnezeu.

Intr-o zi, un baiat s-a imbolnavit de o boala rara, iar doctorii nu-i mai dadeau sanse de vindecare...Baiatul era foarte credincios, dar de cand se imbolnavise, ii intrase in cap aceasta idee: "Eu stiu ca Dumnezeu o sa ma vindece, si va face o minune mare,si voi scrie o carte... si va afla toata lumea...tot pamantul! .....Indurerata peste masura, sora lui l-a luat de mana si i-a spus:
" Iubitul meu frate, te implor sa intelegi!...Tu nu trebuie sa te prinzi de vindecare,... prinde-te de Vindecator!"

All Rights Reserved © Andreea Stan

duminică, 27 octombrie 2013

duminică, 27 ianuarie 2013

joi, 21 iunie 2012

Melodia Vietii...

Ma striga viata in acorduri melodice
Pe o alee, sub ciresul inflorit,
Puzderie de culori si-un gust de infinit,
Mocnesc in inima soptit,
Ecoul melodiei vietii...
Ma cauta Viata sa-mi spuna...
Ca si azi ma iubeste!...

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan

I Choose to Forgive

I choose to forgive
With each falling petal of my year
It's the only way to put
Their colour back into my heart...

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan

sâmbătă, 7 aprilie 2012


CREDE ca Dragostea lui Dumnezeu VINDECA inimile frante, ranite, aripile retezate de incapacitatea oamenilor de a intelege si a vedea asa cum o face Dumnezeu!! LASA-L pe Dumnezeu sa-ti creasca la loc aripile iar si iar!! Nu poti ucide iubirea care vine de la El!! Oricat de mult ai incerca sa ranesti, oricat de tare te-ai impotrivi! Nu te poti ucide decat pe tine, daca iti lasi inima sa devina rea si necredincioasa...doar asta te poate desparti de EL.

Nu poti cere/impune cuiva sa nu iubeasca, asa cum nu-i poti cere sa nu urasca. Si nici sa iubeasca, asa cum nu-i poti cere sa urasca. E o ALEGERE personala. In fiecare om e un univers UNIC cunoscut si inteles pe deplin DOAR de Dumnezeu. Oamenii cunosc doar in parte.

Stii LA CE E BUNA DRAGOSTEA, chiar si aceea unilaterala? CURATA inima in care e primita si INALTA sufletul la Dumnezeu. Curata inimi de oameni. Inimi de GHEATA, inimi de PIATRA, inimi MOARTE!! Inimi ce au uitat sa mai creada.
Iubirea in esenta este un SACRIFICIU; arata spre jertfa de la cruce, spre Dragostea lui Dumnezeu pentru un popor de oameni indaratnici, care-L resping si stau departe de EL.

Fie ca primesti putin, sau mai mult din ce e al lui Dumnezeu, NU TINE pentru tine, DARUIESTE in fiecare zi, daruieste cu toata inima!! Invata sa te iubesti pe tine insuti si pe ceilalti ca pe tine insuti, iubeste tot ce misca si fiecare moment din viata ta CA SI CAND ai iubi pentru PRIMA DATA!!♥ ♥ ♥ Dragostea nu va pieri niciodata!

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan

miercuri, 30 decembrie 2009

Chemare la Viata

Un susur bland ma cheama
Spre Cel de pe cruce sa ma-ndrept
Prin crucea Lui sa-mi vad menirea
Caci El e Cel ce mi-a dat mantuirea.

Prin ochii Lui sa privesc
Vesnica iubire a Tatalui ceresc
Pentru tine si pentru mine,
Caci El e Cel ce era, Cel ce este,
Cel ce vine.

Doamne, ia-mi Tu inima!
Curat-o pe deplin si fa-o
Doar a Ta!
Sa nu ma lasi in noaptea uitarii
Caci, iata, am auzit glasul

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Cum sa-ti spun cat m-apasa
O, suflet ce-alergi spre pieire
Ca nu vezi, nu auzi si nu simti
Ca esti chemat la mantuire!

De ce alergi dupa himere?
Tu nu stiai ca-s efemere?
De ce traiesti in amagire
Plata pacatului nu e nemurire.
Cum poti sa crezi ca-n vesnicii
Cu Domnu-alaturi vei trai
Fara, ca pe acest pamant
Sa iti doresti sa devii sfant?
Sa vrei sa faci doar voia Sa,
Sa-L lasi sa-ti schimbe inima?…

De ce nu cauti sa te-ndrepti?
Grabeste-te, ce mai astepti?
Intoarce-te, cat mai e timp de har,
Din drumul mortii, cel amar.

De simti acum ca esti la o rascruce
Adu-ti aminte Cine a murit pe cruce!

Stiai ca El murit-a-n locul tau?

Te misca asta cu ceva din drumul tau?

Stii cat a plans Isus si inca plange pentru tine?
Ca sa ai viata, El S-a dat pe Sine!…

Si totusi, sper in inima mea
C-ai inteles acest mesaj:
Numai Hristos te poate ajuta
Te cheama Domnul, vino azi!

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Iubirea e izvorul sufletului nostru
Din care unii se adapa.
Altii si-l seaca.
Si calea vietii noastre coboara
Sau urca
Cate-o treapta in spiritualitatea noastra.
Si viata noastra ce este uneori legata
De-un fir de ata
Ar trebui sa ne trezeasca constiinta.
Si noi pierduti in lume
Fugim in nestire de ceva…
De ce? Sau de cine?
Iar Dumnezeu nu e totuna cu fiinta.
E EL ce a sadit in noi vointa
Atunci cand plange-n noi dorinta.

Iubirea e un drum pavat cu zambete si lacrimi
Si-o singura cale avem croita-n viata
Si viata e in noi precum e seva intr-o floare
Si-n noi El, Dumnezeu, e oaza de verdeata.

Dumnezeu e Iubire, e Cale, E Viata.

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Nu stingeti lumina!
Lasati-o sa arda in faclii
Lasati sa arda flacara credintei
Cand va aflati printre cei vii…

Ganduri, idei, vise si fapte…
Sunt nimic fara atingerea lui Dumnezeu.
Dar sunt totul, fara doar si poate
Cand flacara credintei Lui arde mereu.

Credinta Lui face sa renasca
Sufletul dezgustat si obosit de pacat,
Ca-n patria cereasca il face sa traiasca
Asa cum ii fusese la origine, de fapt dat.

Lasati sa arda flacara credintei
Flacara credintei lui Isus Cel Bun
Lasati-o sa va schimbe viata
Lasati-o chiar aici si chiar acum!

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Iti mai aduci aminte oare
De-acea durere-apasatoare
Strivindu-ti sufletul tau gol
De al Sau dor?

Iti mai aduci aminte oare
Cand ai simtit eliberare
Din a pacatului stransoare?
Oh, cata indurare!

Iti mai aduci aminte oare
Cand cu dorinta arzatoare
Vroiai sa strigi lumii intregi
Cat Il iubesti?

Iti mai aduci aminte oare
Cu cata mila si rabdare
Te-a asteptat sa vii la El
Sa zbori spre Cer?

Iti mai aduci aminte oare?......

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Iubirea e o “treaba” intre afaceristi.
E snoaba si perversa la cei ce-s arivisti.
E taina pentru omul fara anume tel,
Iubirea se-ntineaza in sufletul misel.

Iubirea-i necesara in lumea-aceasta trista
Devine fara voie o sclava, mai mereu artista…
Ne vindem intre noi sufletele-si implicit –amorul,
Nevoia impetuoasa de a schimba decorul.

Vrem mereu ceva mai bun pentru noi
Insa cadem in mlastina, cum cade un pietroi.
Am inteles pe dos esenta-nu-i egoism iubirea
Cand trebuie sa fie a noastra fericirea.

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Corabia gandului
Imi umfla panzele-amintirii….
Tocmai a ajuns in portul Iubirii.
Ce trist e aici si ce rece!
Ma simt rau.
Si totusi, aici sta sufletul meu.
Ce mult as vrea sa fug,
Caci sufletul de durere mi-e patruns!
De unde-am plecat, acolo-am ajuns.
M-am saturat de trecut si prezent
Vreau un viitor!
Vreau sa cant, sa dansez,
Vreau sa zbor!

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Eu sunt Cel ce sunt si nu Ma pot schimba.
Sa daruiesc mereu e cea mai mare bucurie-a Mea!
V-am daruit Cuvantul Meu: din dragoste de voi L-am daruit
 Primind in suflet pe-al Meu Fiu, omul sa fie fericit.
Cum as putea Eu singur sa Ma bucur de tot ce e frumos si bun
Fara ca sa te chem la viata, copile, fara ca sa-ti spun?!
De-aceea te-ai nascut si-am pus suflarea Mea in tine
Dar vei avea tu oare chemarea sfanta pentru Mine?

Se va vedea la urma si singur tu esti liber a alege
Sa fii uitat de-a pururi sau cu Mine veciile-a petrece...
Cand vechiul Inamic va scoate asupra-ti arsenal de arme
Doar prin Isus vei birui si vesnic numele-ti va sta scris in Carte.

E-un drum ce pentru unii a auzi Cuvantul e de-ajuns;
Si uita ca Vrajmasul e la panda, sa fure ce-au in inima mai bun.
Pe-al doilea drum, pan' la o vreme ei cred cu bucurie
Dar cand ispita ii incearca treptat, ei cad, dar pe vecie.

Si cei ce sunt pe-al treilea drum, Cuvantul nu-l cultiva
Si-l las' murind in maracini de patima si grija.
Dar fericiti sunt cei ce-aleg, pe drumul cel ingust s-o ia
Caci ei asculta-n Domnul Sfant, pana la revenirea Sa.

Sunt patru drumuri de ales: spre Nord, spre Vest, spre Sud, spre Est.
Dar numai unul este bun, e numai unul ca sa treci de test.
Sunt patru feluri de-a trai si-n toate incercat esti de Cel Rau
Dar omul cu rabdare, cu-n sanctuar curat si bun, va fi pe veci al Meu.

Eu sunt Cel ce sunt si nu Ma pot schimba.
Sa daruiesc mereu e cea mai mare bucurie-a Mea!
V-am daruit Cuvantul Meu: din dragoste de voi L-am daruit
Primind in suflet pe-al Meu Fiu, omul sa fie fericit.
Cum as putea Eu singur sa Ma bucur de tot ce e frumos si bun
Fara ca sa te chem la viata, copile, fara ca sa-ti spun?!
De-aceea te-ai nascut si-am pus suflarea Mea in tine
Dar vei avea tu oare chemarea sfanta pentru Mine?

All Rights Reserved © January 6th 2010 Andreea Stan


O, cat de bun esti Tu cu mine, Doamne
Atat de iubitor si rabdator!
Cu cat mai mult cu-atat mai tare
Eu ma topesc de al Tau dor!

Da, stiu, nu sunt decat nimic
Si totusi, Tu mi-ai dat un nume!
De jos nu pot sa ma ridic,
Dar Tu m-ajuti sa-Ti merg pe urme!

Tu ai ales sa pui in mine
Un dar prea sfant, un dar ceresc:
Iubirea Ta si mila pentru oameni
Cum as putea sa Te dezamagesc?

Sa murdaresc eu al Tau Nume
Cu-o bucurie trecatoare?
Cum as putea in cumpana s-o pun
Pe langa jertfa Ta cea mare?!

De-aceea nu mai zic nimic
Caci stiu ce vrei a ma-nvata!
De cate ori va fi sa plang
Ma vei sfinti prin voia Ta!

Ce-as fi eu, Doamne fara Tine
De nu m-ai zidi-n credinta Ta!?
De cate ori am fost in incercari
Mi-ai aratat: cu Tine pot scapa!

Credinta Ta mi-e ca o straja
Si-aleg s-ascult Cuvantul Tau
Sa sfarme a ispitei vraja
Ce da tarcoale sufletului meu.

Nu vreau acestea sa ramana vorbe
La urma cand va fi sa mor...
Ajuta-mi sufletul cu lauda in Tine
Pan’ vei veni pe albul nor!

All Rights Reserved © February 2nd 2010 Andreea Stan



Te-ai dezbracat de slava Ta ca sa pasesti in lumea mea.
Lasat-ai Cerul, bucuros, ca sa salvezi pe pacatos.

Mi-e dor de Tine, Isus al meu,
Mi-e dor sa putem vorbi ca inainte,
Mi-e dor de mangaierea Ta
Peste sufletul meu apasat de incercare ...
Mi-e dor de raza Ta de speranta
Strapungand sufletul meu...
Mi-e dor de muzica rugaciunii mele
Cantata-n glas de lacrimi sincere si calde...
Mi-e dor de raspunsul Tau plin de binecuvantare!
Mi-e dor de noi ca altadata
In inima mea, ohh, Dumnezeule!!!....

Inima mea a devenit un ocean adanc de lacrimi,
Tulburat de durerea aceasta continua!...
Ahh, Tu citesti in strafundul inimii mele
Si-mi cunosti cele mai infime ganduri!
Dar de ce....., Dumnezeule?
De ce? De ce? De ce? De ce?.....
De ce ma lasi in confuzie?
De ce nu spargi tacerea dintre noi?
De ce sangereaza sufletul meu?
De ce nu ma simt o fiinta completa?

Mi-e sufletul tulburat acum.
De ce-urile mele ma obosesc
Si imi lasa fiinta fara vlaga....
Adu-ti aminte, Dumnezeule
Ca nu sunt decat un suflet de om...

Ai mila de mine, Salvatorul meu
Si smulge durerea mea, prefa-o in bucurie!
Mi-e slaba credinta, dar stiu
Tu si iubirea Ta pentru mine
Imi pot tine inima vie chiar si-n valea umbrei mortii.
Caci unde Tu esti biruitor
Si eu pot fi cu Tine!

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Indurerat si singur,
Murit-ai pentru mine
Si in tacere m-ai iubit...
Dar cine te-a iubit pe Tine?

Zdrobit de rautatea noastra,
De toata mazga omeneasca
Asa Tu ai sfarsit in chinul nostru...
Dar ne-a pasat cumva de asta?

Si inviat-ai in slava Ta cereasca
Precum o Phoenix din cenusa-albastra
Caci Dragostea nu va pieri nicicand!
Isuse, Tu-mi esti inima si gand!

Cuvintele imi sunt prea fade sa exprime
Marea-Ti Iubire revarsata peste mine...
Ohh, Doamne, cat har si indurare!
Sa sufli-ntr-un nimic a Ta suflare!

Isus al meu, ma leaga-n veci iubirea Ta,
Caci nu pot sa traiesc o clipa fara ea
Si nu pot sa traiesc o clipa fara Tine
Esti tot ce am mai scump pe lume!

All Rights Reserved © November 9th 2010 Andreea Stan



Mort in pacat am fost
Dar Tu m-ai inviat!

Departe si strain de Tine,
Dar Tu m-ai vindecat!

Si in indaratnicia mea
Te-am desconsiderat.

Dar Tu, smerit si bland,
Atat m-ai asteptat!.....

Cu inima in lanturi
Eu vrut-am sa traiesc

Caci Te-am ucis in ea,
Ohh, Tatal meu ceresc!

Credeam ca Te cunosc,
Dar cat m-am inselat!

Credeam ca Te iubesc
Si totusi, m-ai iertat!

Din cupa Ta sa beau
Acum ma pregatesti

Sa dai viata celui mort
Si-n veci sa-l mantuiesti.

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Indreapta-mi Doamne pasii, indreapta-mi inima
Spre cei orfani si slabi, sa dau iubirea Ta!
Sa-mprastii-a Ta lumina si stropii Tai de har
Caci azi e timp de lucru, si-o mana-n plus e-un dar.

In scoala umilintei ma poarta-n orice zi
Spre-a arata spre Tine si pentru-a Te cinsti.
Si orice binecuvantare din mana-Ti ce-oi primi
Tu inmulteste-o, Doamne pentru ai Tai copii.

Ma tine ocupata cu-a face voia-Ti sfanta
Ca sa nu las Dusmanului nici urma de izbanda!
Nu ma lasa sa plec din palma Ta, Isus
Adu-mi mereu aminte ca-n ea eu Te-am strapuns!

Adu-mi mereu aminte ca mi-ai mai dat o sansa
Cu Tine, scump Isus cladesc o noua viata.
Si fagaduinta Ta cand se va fi-mplinit
Sa nu ma lasi sa uit ca Tu, Cel Bun, atat m-ai iubit!

Indreapta-mi, Doamne inima mai mult spre Tine
Sa creasca-n rod de bunatate si jertfire!
Cat inca este timp de daruire,
Cat inca este timp sa Iti arat iubire!...

All Rights Reserved © November 10th 2010 Andreea Stan



E rece-n biserica Ta.
E rece si-i frig in inima oamenilor.
Dar unde e dragostea Ta, Tata
Izvorata din jertfa de la cruce?
Mai palpaie in inima mea?
Sau ascultatorule, in a ta?
Mai arde focul iubirii Tale
In inima stinsa de pacat si jale?
Hristos vrea sa ne trezeasca
Din amortirea noastra prea lunga...
Cine-L aude?... Cine-L asculta?
Vrei dar, ascultatorule
Sa te trezesti cu mine
Din amortirea lumii, cea sumbra?...

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Cu Isus alaturi viata e un vis
Cu Isus pe cale sunt in Paradis!
Cu Isus in suflet zborul imi e lin
Cu Isus in minte sunt sub har divin.

Chiar viata de mi s-ar lua
Eu traiesc de-acum prin Tine.
Pe calea vietii de-as cadea
Ma ridici Isus, stiu bine!

Sufletu-mi de-ar fi zdrobit
Tu ma oblojesti mereu!
Mintea de mi-ar rataci
Ma indruma glasul Tau.

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Spre cer imi indrept privirea
Mai sus de nori si cerul instelat
Si vad cum ochii Tai cei blanzi
Ma ocrotesc neincetat...

Aud natura frematand
Un cantec nou, nemaicantat
Si stiu ca-n el e glasu-Ti bland
Ce imi sopteste ne-ncetat...

Ating o floare, un caine, un copac,
Incurajez un om de jale apasat.
Si simt cum dragostea Ta blanda
Imi mangaie inima neincetat...

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Ca verdele de Rai mi-e inima in cantec
Cand glasul mi-l inalt spre slava Ta, Isus...
Tu vrednic esti de-a pururi marire a-Ti aduce
Caci Tu m-ai mantuit, ‘colo pe cruce, sus!...

Un curcubeu de lacrimi mi-e inima-n tacere.
Sunt lacrimi fericite, caci ma iubesti nespus!...
E-aducere aminte de jertfa Ta cea sfanta
Cand Tu m-ai mantuit, ‘colo pe cruce, sus!...

Ca floarea dupa soare mi-e inima-n asteptare
De dor de-a Ta venire, o, blandul meu Isus!...
Caci cum sa se usuce din marea-Ti indurare
Cand Tu m-ai mantuit, ‘colo pe cruce, sus?!...

All Rights Reserved © November 30st 2010 Andreea Stan



In clipa-apocaliptica de-nfricosata-nviorare
Ma porti prin timp si spatiu spre unica salvare,
Ohh, ochiul meu cuprins-a in limita-omeneasca
Doar un crampei din ceea ce ai ales sa se-mplineasca.

Mai mica, tot mai mica ma fac cand Iti privesc
A Ta privire blanda spre noi, spre omenesc…
Contrastul ma izbeste si cad in prosternare
La poala crucii Tale, la sfintele-Ti picioare!

Si eu te-am rastignit, si cel de langa mine
Unii-nteleg asta mai tarziu si altii, mai devreme…
Dar Tu spre toti privit-ai pe cruce inaltat
Si ai soptit: “ O Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan



Eu Te-am lovit, Tu mi-ai dat binecuvantare!
Te-am parasit, dar Tu ai stat in asteptare…
Te-am inselat cu idoli, dar Tu credinta mi-ai jurat!
Si mortii eu Te-am dat, dar Tu din moarte m-ai rascumparat!

Cand chinuit si singur atunci eu m-am aflat,
Doar cu-o scanteie de credinta in duhul meu sarac,
Precum se-arata soarele in zorii diminetii,
Asa Tu mi te-ai aratat si m-ai scaldat in apa vietii…

A fost odat’ un om ticalos, sarac, orb si gol
Hristos ins-a venit sa moara pentru el.
Sa-i dea credinta Sa si haina Lui cea scumpa
Si-n Duhul Lui cel Sfant sa-l poarte spre izbanda!

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan


Cu Tine, Isuse

Ma porti prin pustie, ma porti peste dealuri
Ma urci pe naltimi, ma scoti dintre valuri...
M-ai parasit o clipa si Fata Ti-ai ascuns de mine
Apoi de min’ Te-ai indurat in dragostea-Ti divina!

Imi esti Prieten, Frate si-al meu Salvator
Cu Tine, Isuse, eu sunt biruitor!
Doar Tu-mi dai putere sa merg inainte
Esti Apa ce tasneste din suflete-morminte!

Te laud Isuse, in bucurii si-n dureri...
Sa cresc in iubirea-Ti mai mult decat ieri.
O lacrima-n zambet doar Tu poti s-o schimbi
Si-un suflet zdrobit doar Tu il alini!

La Tine vin, Isuse, eu doar in Tine sper
Pe cine afar' de Tine am altul eu in Cer?
Asa cum Tu o faci, oh, cine ma primeste?
Mielul jertfit pe Golgota ma iubeste, ma iubeste!...

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan

"Domnul mi Se arata de departe: " Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea
iti pastrez bunatatea Mea!"
Ieremia 31:3
“Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine.”
Isaia 54:10


Dumnezeul naturii

Ai ascultat tu vreodata plansetul norilor
Picurand binecuvantare pe pamantul flamand si rece?
Ai ascultat tu vreodata muzica fosnita a frunzelor
Si te-a dus cu gandul departe de strigatul plin de ura al lumii?
Ai ascultat tu vreodata trilul pasarelelor in zori
Cu ochiul cuprins de nesomn si inima franta?
Ti-ai ascultat tu bataia inimii vreodata?

Si totusi, El e acolo si aici....
Din ochii Sai inca mai picura dragoste...
Si pasii Sai inca mai trec fosnind pacea cereasca...
Si gura Sa inca iti mai sopteste muzica iubirii Sale...
Toate acestea...pentru tine...
Dar tie, muritorule, iti mai bate inima?...

Andreea Stan © 12 Februarie 2011



Suflet cu aripi frante
De griji, de durere,
De lipsa de iubire....
Nu poti zbura fara ca sa Il cunosti
Pe Cel ce te sustine...
Eu, Mantuitorul tau
Am venit sa-ti leg ranile!
Stiu cat de tare te doare!
Pe atat de mult
M-a durut pe Mine
Cand am murit pe cruce
Pentru tine....
Si cu mult mai mult
Din dragoste,
Pentru toti oamenii...

Durerea inca nu s-a stins...
Continua intr-o muzica nestiuta
Decat de Cel de Sus...
As vrea sa spun ca a apus
Dar ma doare, inca....
Raceala din inimi de oameni
Loveste in surdina
Si se izbeste soptit
In inima zdrobita...
Aud o voce plansa,
Spune-mi, Doamne
Ca nu-i adevarat!...

Aici, in palma Ta de Tata
Mi-e inima in siguranta!
In sangele-Ti spalata,
Imi dai puteri sa zbor,
Din nou si din nou.....
Copilul Meu, cauta-Ma
Cu toata inima
Si Ma vei gasi!

Am vazut o inima
Ce bate pentru Tine,
Atat de frumos!!!
Apoi Mi-ai aratat
Si gheata ce o tine
Ma doare privelistea aceasta!
Vreau sa-mi ard aripile
Cu dragostea Ta
Ca sa topeasca gheata
De pe inima aceea!
Apoi, sa zboare libera....

All Rights Reserved © May 2012 Andreea Stan